Nu cred în femeile superbe și singure

Your tuppence

1. 
   aca / 8 February 2015 1:36

   Imi pare tare rau sa te dezamagesc dar femei singure si MINUNATE exista!

   

   

   Reply ↓
2. 
   Ileana / 7 February 2015 23:52

   Si eu sunt o MINUNATA SINGURA, la 47 de ani. Am fost casatorita de 2 ori, prima casatorie a durat 14 ani si din ea a rezultat o fata. Am divortat deoarece barbatul cu care am pasit in viata avea un viciu – era cartofor, era cat pe ce sa ajung pe drumuri cu copilul. Toate rugamintile mele de a inceta, de a se uita in jur si de a nu strica tot ce am construit, au fost in zadar. Nu am stiut de viciul lui, altfel nu as fi intrat in aceasta casnicie, sincera sa fiu, la cei 20 de ani pe care ii aveam eu iar el la 21 am crezut ca ne vom forma impreuna, dar se pare ca m-am inselat. A doua oara m-am casatorit cu un barbat care trecuse printr-o casatorie si avea un baietel. Am facut pasul deoarece tot comportamentul lui mi-a aratat ca doreste sa isi refaca viata alaturi de mine. Casnicia a tinut 4 ani sau, mai bine zis pana in momentul in care barbatul meu a ajuns la concluzia ca el vrea mai mult de la viata si s-a cuplat cu o colega de serviciu, cu bani mai multi si relatii sus-puse, astfel incat, marele barbat, capul familiei pe care si-o refacuse de curand a considerat ca i se cuvine o viata mai usoara langa femeia respectiva, decat sa se iroseasca gratis langa mine. Si uite asa, am ramas singura iar. Incerc sa imi gasesc jumatatea, sunt o femeie normala, fara fite si aere, imi doresc un barbat normal, nu printul pe cal alb, dar unde sa gasesc asa ceva? Unde, cand intalnesc barbati de varsta mea, singuri, chititi doar pe relatii sexuale, si daca se poate cu femei mai tinere, barbati care nu stiu ce este aceea comunicare, care isi imagineaza ca, indiferent de cum ar arata – grasi, cu burti lasate pe picioare, cu chelie si mici de inaltime – orice femeie ar trebui sa ii accepte, si daca sunt refuzati incep sa jigneasca? Poate sa imi raspunde si mie un barbat, ce ar trebui sa faca o femeie care doreste sa isi refaca viata si intalneste tot felul de libidinosi, grasi, batrani, fara locuinte, care stau cu parintii, dar care au pretentii sa fie luati acasa de cate o femeie cu suflet frumos, ei sa se instaleze si sa inceapa cu pretentii, fara ca sa ofere ceva in schimb, doar – vezi doamne – prestatiile lor sexuale? Trebuie sa ne simtim vinovate, noi femeile, daca avem dorinte si asteptari? De ce isi doresc barbatii femei cu suflet frumos pe care sa le tina acasa si se distreaza in exterior cu femei fatale? Va rog, dragi barbati, lamuriti-ma si pe mine, ajutati-ma sa inteleg BARBATUL!!!

   

   

   Reply ↓
3. 
   Liz / 19 January 2015 23:48

   Si dupa cum ma asteptam articolul este scris de catre…. un barbat :))) Si face sa para de parca totul e roz, servit pe tava, iar acele femei actualmente singure au refuzat bunatatea de barbat. Mai sa fie …

   

   

   Reply ↓
4. 
   Ana_Eu / 17 January 2015 1:06

   Eu sunt mai mult decat superba, sunt MINUNATA si SINGURA! Singura in colivia unei casnicii de 11 ani..primii ani au fost frumosi dar cred ca mai putin de trei..apoi a lipsit comunicarea, a lipsit increderea ca si el poate face ceva cu viata lui…am tras cat am putut de mult sa mearga bine…El s-a acomodat bine ca MINUNATEI ii merge si mintea si castiga bine..11 ani de cand il tin pe banii mei ..ai lui au fost nesemnificativi…Problema actuala este ca avem doi copii si eu vreau sa fiu cu adevarat MINUNATA si NU SINGURA ci alaturi de copii mei. Am sperat ca va face ceva cel putin de cand s-au nascut copii, cel mare are deja 5 anisori si el nu a facut nimic..nici pentru COPII, nici pentru EL, nici pentru MINE. Regretul meu este ca MINUNATA din mine nu a fost si PUTERNICA si n-am spus STOP la timp. Acum m-am indragostit nebuneste de un alt EL, MINUNAT dar LUAT…a fost frumos caci m-a facut doar pentru o noapte sa ma simt FEMEIE MINUNATA…apoi s-a speriat de cat de MINUNATA sunt si a fugit. Daca inca as mai fi avut SENTIMENTE pentru EL (inca sotul meu) nu as fi GRESIT..dar cum sa ai fi avut sentimente cand in ultimii 5 ani de cand i-am daruit cei mai frumosi copii EL m-a avut o data, o data fugitiv…si atat…oare merita EL sa mai vreau sa fiu MINUNATA lui ? cand m-a tratat atat timp cu indiferenta …oare nu-i mai bine sa fiu SINGURA pana cand …pana cand ….Indraznesc sa cred ca merit o alta sansa si imi voi gasi jumatatea MINUNATA. “Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala.”

   

   

   Reply ↓
• 
  Serea Florentin / 18 January 2015 11:23

  Buna straino, as vrea sa iti spun cateva cuvinte despre ce ai scris tu acolo, dar prefer sa o fac in privat. Desigur, daca nu iti doresti asta, iti voi raspunde aici.

  

  

  Reply ↓
5. 
   lunlilith / 2 January 2015 14:32

   Nici in Mos Craciun nu mai credem insa, in fiecare an ne purtam ca si cum el ar exista.
   Si nu numai ca asta ne face sa retraim, pana la moarte, magia Craciunului si a copilariei, acea naivitate launtrica care, daca lipseste, inseamna ca deja suntem morti dar ne da forta mentala, morala, spirituala, de a merge inainte, de a crede ca miracolul exista.
   Unul barbat mi-a spus odata ” esti frumoasa, esti desteapta, esti puternica, esti naucitor de erotica, esti o adevarata doamna si esti…FEMEIE!! Esti perfecta! Deci, nu existi!”.
   Iar eu exist, desi sunt singura in acceptiunea subiectiva a lumii. De ce?! Simplu. Nu pentru ca nu iubesc si nu sunt iubita sau pentru ca astept cu infrigurare persoajul de basm, perfectul masculin, ci pentru ca imperfactiunea mea ii determina pe barbatii din jurul meu sa ma transforme intr-o zeitate intangibila.
   Domnilor, nu astept perfectiunea, ci imperfectul perfect al barbatului care sa aiba curajul sa se recunoasca in mine.
   Cam asta cred ca este treba cu FEMEIA ca subiect al acestui articol.

   

   

   Reply ↓
6. 
   diana / 2 January 2015 0:29

   Fiecare barbat gandeste despre femei in functie de ce categorie de femei a intalnit sau este atras 🙂 In general barbatii sunt atrasi de femeile care arata f bine,fara sa-si puna problema ca ele sunt doar la vanat si atat au de valoare,ei sunt prea superficiali ca sa aiba rabdare sa cunoasca o femeie deosebita ca intelect,educatie,gandire etc.
   Si pana la urma extremele se atrag…barbatii seriosi sunt atrasi de fufe,iar fetele cuminti de golani..si asa se ajunge la suferinta din dragoste,dezamagiri,ideea ca toate femeie sunt fufe si toti barbatii sunt porci…

   

   

   Reply ↓
7. 
   Alina / 1 January 2015 23:55

   Exista si femei frumoase, cu cariera, cu copil, cu toate “datele” unei persoane normale psihic si emotional,care s-a casatorit din dragoste si dorinta de a construi o viata frumoasa, dar care s-au vazut fortate sa divorteze deoarece pentru tanarul sot sunt invizibile. Din toate punctele de vedere. Si nici sotul nu intelege de ce este nepasator complet, total, irecuperabil, d-apoi ea…

   

   

   Reply ↓
8. 
   killer / 1 December 2014 6:53

   Femeia cauta barbatul ideal…..barbatul cauta femeia fatala….. Se pot gasi numai in povestiri SF.

   

   

   Reply ↓
9. 
   Laura / 1 December 2014 0:13

   Femeile inteligente au uneori suficienta imaginatie incat sa suplineasca partea ce lipseste dintr-o relatie, pentru ca aceasta sa fie perfecta, functionala.
   A avea mai multa imaginatie e un defect?
   Barbatii isi folosesc logica, lucrurile sunt mereu clare, matematic exacte.
   Femeile gandesc altfel si vad ceea ce vor ele sa vada.
   Inteligenta, inteligenta emotionala sunt forme de a canaliza comportamentul spre obtinerea unor rezultate dorite. Dar cum ramane cu visele, cu imaginatia… si mai ales de ce ti-ai reprima valul de caldura ce iti inunda pieptul cand simti ca te indragostesti, chiar daca stii toate motivele pentru care nu va merge?

   

   

   Reply ↓
10. 
    Maya / 30 November 2014 21:46

    Din toata pledoaria asta, eu deduc ca urmatoarea miscare e sa ne uitam catre femeile ne-singure… care, clar sunt in “regula” dupa logica expusa. Le facem sa se indragosteasca de un barbat singur, sa-si paraseasca locul unde erau la momentul descoperirii lor, doar ca sa avem ce acuza ulterior: ” Uite, ce nenoricita! Si-a parasit casa si familia, ca sa se duca cu ala…”
    Si apoi, iar avem tematica de scris… Ma intreb ce titlu ar putea aparea atunci. Sa fie “femeia superba, inteligenta si dezirabila pe care am luat-o de la altul!” ? Ca deh… alea singure sunt toate niste nasoale! Serios… reveniti-va! Vorba cuiva: mentalitate de evul mediu…

    

    

    Reply ↓
• 
  Ryo / 2 December 2014 0:34

  Cate femei luate stiu care s-au “luat” din co-dependenta, frica de singuratate, disperare reproductiva sau financiara si multe alte problematici de genul. Sa fii femeie adevarata si singura iti trebuie coloana dreapta, asumare si curaj. (tocmai pentru ca exista gandiri de genul celei din articolul asta..). Incepeti sa deschideti ochii barbati romani, caci altfel va fi jale..

  

  

  Reply ↓
11. 
    lotusull / 30 November 2014 17:01

    Din câte am observat, fanteziile de care pomeniți dvs sunt mai mult decât omenești. Cam fiecare din noi facem asta. E acel ideal în ce privește femeia/ bărbatul perfect/ă. Uneori reușim să-l identificăm, alteori nu. Și tot omenesc e și gestul proiectării lui asupra partenerului/ partenerei – adeseori în prima fază a unei relații. Problema apare când rămânem fixați pe treaba asta și chiar nu-l vedem pe celălalt așa cum este.
    În principiu, nu-i niciun bai că nu credeți în asociația superbă + singură și eventual devreme acasă 🙂 Și credințele astea ale noastre,atunci când nu le preluăm prin mimetism, presupun niște experiențe de viață – ce, uneori, ne pot suprinde în măsura în care ne permitem acest lucru. Mi se pare rezonabil să tragem concluzii definitive pe la vreo 102 ani 🙂 – o vârstă decentă la care putem, in virtutea celor trăite, să proclamăm că Mos Crăciun există au ba, că superbul e o chestie de percepție subiectivă, etc. Până atunci cam tot ce spunem e sub imperativul probabilității și momentului – iar asta îmi pare semn de flexibilitate interioară.
    Nu știu cine e prietenul dvs, dar scrie frumos. Poate adevărat din perspectiva lui, poate fals prin prisma altcuiva, dar frumos 🙂

    

    

    Reply ↓
12. 
    eu / 30 November 2014 15:45

    Prejudecati si generalizari de 2 lei si 30 de bani. Daca e singura, superba, inteligenta, e musai defecta? Stii tu prin ce a trecut de e singura? Hai, maturizare usoara.

    

    

    Reply ↓
13. 
    vali / 30 November 2014 14:48

    “Ne considerați pe toți la fel de răi și de flămânzi, dar nu încetați să căutați bărbatul care să vă facă fericite. Deși nu știți, nu știm, ce înseamnă asta”
    Aici incepi sa gandesti precum in barbat ,zau imi place ca citesti bine barbatii dar fa un lucru invata femeile sa intelega filozofia barbatului fidel : vreau sa fac pas cu pas cu tine mai femeie de langa mine !!!!!
    Si toti gresim (femei si barbati) cand nu incercam sa comunicam !!!!

    

    

    Reply ↓
14. 
    Suflet / 30 November 2014 13:58

    “Și mai sunt femeile care caută toată viață un bărbat superb, inteligent, manierat, rezolvat psihic, gladiator în pat și liber ca pasărea cerului.” Exista asa ceva?!La fel ca tine ,nu cred … Cat despre cautare,in general,e inutila….Cautam,cautam pana gasim,pana obtinem si atunci se naste o alta cautare in noi.Cu cat cautam mai mult,cu atat risipim mai mult timp,energie,resurse de tot soiul.Cred ca toti avem un desti.Bine ,nu sunt nici Gheorghe ,care sta sa-i pice in traista si nici tipa care iese in intampinarea sansei.Dar banuiesc,ca acolo undeva destinul meu o sa se implineasca,cu toate ca eu acum nu sunt capabila sa iau nici cea mai mica decizie,,,,de cele mai multe ori am impresia,ca eu m-am nascut la 26 de ani …abia acum incep sa invat,sa discern…Una peste alta,imi place sa te citesc desi te-am descoperit de putin timp.Dar cum se spune:”Mai bine mai tarziu,decat niciodata!”.Pe curand!

    

    

    Reply ↓
15. 
    Ryo / 30 November 2014 13:08

    Eu zic sa nu mai judecati atata femeile singure, ci sa va aruncati un ochi asupra barbatilor ne-singuri. Pe cat de multe femei singure “problematice” sunt, pe atatia, poate chiar mai multi barbati “luati” (cica..) cu probleme mari de tot.
    Si eu nu inteleg nici de-a naibii de ce se presupune ca ele au iubit si au fost parasite, saracutele… iar ei, barbatii aia ok au fost “individul alfa” ce s-a prins ca siiiigur e ceva in neregula cu ele si a plecat.
    V-a trecut prin cap ca poate femeia aia superba nu a fost parasita ci poate a plecat ea, tocmai pt ca e superba si isi permite, acolo unde alta mai putin sigura de ea n-ar fi indraznit, stiind ca altceva mai rasarit nu gaseste?
    Eu zic sa depasiti mentalitatile astea de evul mediu, suntem in sec XXI.

    

    

    Reply ↓
• 
  Cata / 30 November 2014 14:05

  Ryo, vreau sa te intalnesc 🙂
  Cata, catalinioan.enache@yahoo.com

  

  

  Reply ↓
• 
  mircea / 8 February 2015 19:45

  Cit de interesanta poate fi aceasta “”intilnire””cu atit de multele si variatele fatete ale omului diferit ca urmare a propriilor sale experiente raportate la propriul sau sistem de valori-in confruntare cu tema unica desi complexa a relatiei de cuplu;toti avem dreptate in raport cu viziunea proprie,dar cu siguranta toti gresim in raport de persoana la care ne raportam,fie ptr. ca i-am gresit oracolul,fie datorita “”pierderii in amanuntele”vietii a unuia sau a celuilalt dintre noi.Indraznesc insa sa consider ca gresim cu totii in evaluarea barierei timpului,incepem o relatie aprinsi de primele dorinte amanetind de multe ori viitorul care foarte probabil are si momente in care ni se releva,insa la momentul respectiv pretul renuntarii ni se pare mult prea mare;ulterior simtim coltii frustrarilor de diverse naturi,incepe sa ne sperie trecerea timpului care subliniaza aproape ptr. oricare dintre noi anumite “”neindepliniri de plan””,remarcam chipuri noi si cit se poate de tentante nu doar din prisma sexuala(care in cuplu cu certitudine luneca spre minus infinit cum e si firesc)cit mai ales prin prisma lui “”oare cum ar fi fost daca””,mai apoi purtam in suflet catre casa,gindurile eventual chiar nazuintele noastre secrete si le plasam in confruntare directa cu noua noastra realitate de fiecare zi,iar cind facem balanta realizam cit de nefericiti sintem;Sufletul din noi nu are nevoie de argumente sa simta raceala sau insingurarea celuilalt,si asta ne afecteaza in cele din urma propria siguranta,reactiile nu intirzie sa apara,dar din rau in mai rau,caci acele reactii nu sint nici pe departe cele care sa surclaseze situatia,incepem sa ne facem reprosuri care in realitate doar disimuleaza noile frustrari,si uite asa ne indepartam incet dar sigur si mai ales foarte trist unul de celalalt.Caci putini pot sa inteleaga ca nu poti acuza sufletul ptr. irationalul deciziilor sale,nici noi nu sintem bucurosi de imprevizibilul pe care il creeaza,astfel incit daca trebuie gasita cea mai adecvata solutie,aceea nu poate fi alta decit intoarcerea in timp,si intelegerea bineintentionata a “”ratiunilor”” care au creat aceasta criza.Se spune ca “”unde dragoste nu e,nimic nu e”-gresit in opinia mea(sic cogito),dragostea poate sa dispara dar poate fi inlocuita cu intelegere(si aici nu ma refer la conotatia etica a termenului),acea intelegere si acceptare a devenirii firesti a fiecaruia dintre noi,trebuie sa manifesti cumpatare si sa accepti ca anumite lucruri se fac la vremea lor,si ca in timp ,fie ca ne place sau nu prioritatile se schimba;E minunat daca ajungi sa-ti faci din consoarta(sau consort) un adevarat prieten,nu nazui la mai mult caci s-ar putea sa nu mai ai resurse ptr. alt si alt inceput;Da uneori poate fi extrem de frustrant,mai ales cind ai o relatie in care investesti ani sau zeci de ani de fidelitate(daca intelegeti ce vreau sa spun),dar nu e nici macar drept””sa le ai pe toate””…Evident exista solutii de la caz ca caz,insa odata ajuns pe un asemenea fagas e pacat sa sacrifici oceanul ptr.citeva picaturi sau pe o ploaie de vara.