Martie este luna internaţională de conştientizare asupra importanţei endometriozei. Acum vine partea în care cei mai mulţi ridică din sprânceană şi îşi spun „ce mai e şi asta?”. E o afecţiune gravă, despre care se ştiu puţine şi despre care se vorbeşte şi mai puţin. Una din zece femei cu vârstă reproducătoare din lume suferă de endometrioză. De cele mai multe ori, în tăcere și în durere.
De ce? Pentru că e greu cu endometrioza asta. Nimeni nu ştie care e cauza apariţiei ei (sunt studii care o dau drept genetică), nu există un tratament definitiv (nu, nici sarcina nu e o rezolvare, endometrioza poate să apară şi după), nu se rezumă doar la ovare şi zona pelvină, iar aceste leziuni pot să apară la nivelul vezicii urinare, colonului, plămânilor, uneori chiar şi al creierului. Sunt dovezi, nu mint! Şi ştiţi de ce accentuez asta? Pentru că mulţi dintre cei care ştiu câte ceva despre endometrioză o rezumă încă la „dureri menstruale”. Ştiţi voi, alea pe care le au toate femeile şi de care nimeni nu ar trebui să se plângă. Dar nu, nu-i aşa.
Pentru că endometrioza te poate lasă fără un ovar, fără o bucată de colon, fără şansa de a face un copil (deşi acestea sunt cazuri mai rare), fără normalitatea de a te bucură de orice zi pe care o trăieşti pentru că eşti mai preocupat de durerile crunte, constante, pe care le experimentezi.
N-aş vrea să intru în detalii. Cine îşi doreşte să afle mai multe, are la finalul articolului destule surse de informare.
Eu am endometrioză. Credeam acum un an că una gravă, doar m-a lăsat fără zece centimetri de colon şi m-a făcut să călătoresc într-un oraş îndepărtat, din ţară (deşi mai fusesem operată şi în Bucureşti, tot în privat, în 2014). E ciudat, pentru că acum, după discuţii cu multe alte paciente, am ajuns să cred că nu, eu chiar am fost o norocoasă. Sunt cazuri încă şi mai grave decât al meu.
Dar toată lumea tace. Toată lumea se încăpăţânează să rezume totul la „dureri menstruale” sau „dificultăţi în a rămâne însărcinată”. Ştiu că sunt mulţi care au auzit totuşi de endometrioză. Ştiu că sunt paciente cu endometrioză în stadiu incipient care totuşi nu ne cred pe noi, celelalte. Şi e păcat.
Ştiţi, oamenii nu iau atitudine din nimic. Oamenii nu se plâng din nimic. Iar noi, pacientele cu endometrioză, chiar şi cu endometrioză d-asta gravă, avem o viaţă, în afară de boala asta. Şi la asta aş vrea să va gândiţi ori de câte ori mai râdeti în colţul gurii când auziţi de „endometrioză – boală gravă”, amintindu-vă de un articol tâmpit care a circulat pe net cum că endometrioza este boala neiubirii. Nu-i aşa că v-aţi gândit imediat la lipsa sexului?
Foarte bine, ăsta era şi scopul articolului respectiv: să facă trafic. Probabil aţi dat click şi nici măcar nu aţi citit. Dacă aţi fi făcut-o, aţi fi văzut că în interior nici nu se menţionează asta.
Să mai spun că sunt vedete şi doctori care au distribuit acest articol?
Ştiu că e greu să mai citiţi de altă afecţiune gravă. Dar încercaţi măcar. Încercaţi ca, ori de câte ori mai auziţi de endometrioză sau întâlniţi o femeie care are curajul să vorbească despre afecţiunea ei, să îi acordaţi câteva minute. Şi să o ascultaţi. Şi să o credeţi!
Dacă nu din empatie, măcar la gândul că studiile arată că endometrioza afectează din ce în ce mai multe adolescente. Fiica, nepoata, soţia, iubita voastră ar putea avea endometrioză. Nu aţi vrea să ştiţi mai multe despre ce se poate face? Pentru că da, din păcate endometrioza nu trece cu o pastiluţă şi nici măcar cu o operaţie bine făcută. Implică o dietă cât de cât strictă, sport, găsirea unui doctor cu experienţă în endometrioză, anumite schimbări şi un stil de viaţă riguros care te pot ajuta în ţinerea sub control a bolii care, oricum, revine. Mai agresiv sau nu, dar revine.
Apoi, aş vrea să vă mai rog să vă gândiţi şi la alt aspect.
Fetele astea cu endometrioză, după cum vă spuneam, au o viaţă extra endometrioză. O profesie, o familie, soţ, copii, pasiuni. Să ştiţi că le urmează mereu. Nu stau în casă, în pat, plângându-şi de milă. Pentru ele viaţa continuă. Mai greu sau mai uşor, e drept, însă deseori îşi şterg tristeţea de pe chip şi continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iubesc cu la fel de multă pasiune, se încăpăţânează să facă tratamente peste tratamente sau să ajungă la cei mai buni doctori pentru a face un copilaş, îşi pierd nopţi întregi pentru research-uri pe care ar trebui să le facă cercetătorii.
Din această cauză nu ştiţi sau nu credeţi când vi se vorbeşte despre endometrioză. Pentru că de prea multe ori au pozat în femeile care pot şi care nu au nicio problemă. Măcar pentru asta merită să le credeţi câteva minute şi să le ascultaţi povestea.
Poate că atunci, în timp, se va schimba ceva şi în ţara asta cu privire la endometrioză.
Surse utile:
https://www.facebook.com/groups/127544203933194/
https://www.facebook.com/despreEndometrioza/
https://www.facebook.com/EndometriosisAustralia/?ref=br_rs
https://www.facebook.com/groups/endoempowered/
Update aprilie 2019: la spitalul MEDICOVER din București a fost inaugurat Centrul Multidisciplinar pentru diagnosticarea și tratamentulendometriozei. Detalii, aici.
Guest post by Marina Râşnoveanu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Trăim ca niște regi, dar nu mai știm cum să fim fericiți
Dragostea, compasiunea și blândețea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
