Nu mai am timp de pierdut

29 February 2016

Marietta DobrinCu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai dornică şi mai pregătită, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.

Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.

Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.

Nu mai am timp pentru şedinţe în care se vorbeşte de toate şi de nimic, de lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.

Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.

Îmi confecţionez din nepăsare un soi de armură împotriva răutăţilor, a mediocrităţii, a bârfei ieftine, a celor care îmi provoacă decepţii şi trădează încrederea mea în ei.

Lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel.

femeie desculță

Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau să treacă aproape de persoanele care mă fac să mă simt bine. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile.Vreau esenţa şi nu aparenţa.

Vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni care nu-şi dau aere de vedetă de doi lei. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi. Oameni care respectă regulile convivialităţii pacifice.

Vreau persoane care lasă binele şi frumosul în urma lor, care-ţi încălzesc sufletul prin simpla lor prezenţă. Vreau persoane bune, oneste, înţelepte, drepte, sincere şi iubitoare. Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.

Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii.

Acum ştiu că prioritatea şi obiectivele meu sunt să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în pace cu mine şi cu cei dragi. La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!

Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?

Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile

“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Milea Lidia / 29 May 2016 17:00

    Felicitari pentru articol (e) ! Mult succes in continuare !
    Una dintre dorintele mele – sa fiu un “soarece ” de biblioteca ! Nu am citit cat mi-as fi dorit !
    Vrei sa-mi recomanzi cateva carti ?
    Multumesc !

    Reply
    • marietta dobrin / 31 May 2016 16:56

      Multumesc mult, Lidia! Lista cartilor care imi plac e foarte lunga si foarte variata;de la biografii, autobiografii, la clasicii romantici. In general insa, citesc orice, mai putin s.f-uri.:-)
      Printre preferatele mele: “Quo Vadis?”(H.Sienkiewicz), “Teama de zbor”(Erica Jong), “Dragostea in vremea holerei” (Gabriel Garcia Marquez), “Open” (Agassi), “Ferma animalelor” (George Orwell)…
      Daca vrei, mai revin!:-))

      Reply
  2. Camelia / 10 May 2016 18:32

    Bravo, bravo, exact asta simt si eu. Eh, avantajele inaintarii in varsta 😉

    Reply
    • marietta dobrin / 16 May 2016 22:03

      Multumesc mult, Camelia! Da, pe langa atatea dezavantaje, inaintarea in varsta mai are si avantaje; intelepciunea.:-))

      Reply
  3. Andreea / 8 May 2016 11:00

    Felicitari pentru articol!

    Reply
  4. Barbalata Mirela / 29 April 2016 6:59

    Frumoase cuvinte. Te inteleg. Asa sunt si eu. Am obosit sa las de la mine, am obosit sa accept/ suport prostia, ipocrizia , snobismul etc. Vreau altceva, lupt pentru fiecare clipa ninunata, pentru un om minunat. Din pacate, tot noi suferim pentru ca suntem marginalizati, barfiti, criticati, judecati.
    Eu, insa, merg pe drumul fericirii, iubirii, fara sa mai tin cont de cei “buni”……

    Reply
    • marietta dobrin / 29 April 2016 14:10

      Multumesc mult, Mirela!
      Drumul pe care l-ai ales, “al fericirii si al iubirii”, nu poate sa te duca decat spre ceea ce o sa te faca sa-ti fie bine in viata. Ma bucura gandurile oamenilor frumosi ca tine, si-mi dau speranta, pentru o lume mai simpla si mai buna. Sarbatori fericite!

      Reply
  5. Alina B / 27 April 2016 10:58

    Ador acest articol.
    Acum l-am descoperit, dar cred ca l-am citit de 10 ori.
    Te felicit pentru logica scrierii, pentru punctarea clara a fiecarui element important din el si, in primul rand, pentru ca mi-ai confirmat ca “e permis” sa nu fii pe placul tuturor sau sa inchizi anumite persoane din viata ta, atunci cand ele iti obosesc existenta in mod repetat…
    Iti multumesc, multa sanatate si distractie placuta de acum incolo ne doresc tuturor! 🙂

    Reply
    • marietta dobrin / 28 April 2016 7:32

      Alina draga, multumesc mult pentru cuvintele si gandurile tale frumoase si ma bucur daca randurile mele ti-au dat acel impuls de care aveai nevoie ca sa schimbi ceva in viata ta. Cred ca linistea e sentimentul cel mai binefacator pentru ca implica o serie de alte sentimente care altfel n-ar exista sau ar avea o existenta efemera.Sarbatori fericite!

      Reply
  6. MONICA / 27 April 2016 3:42

    Plus j’avance dans la vie, plus je suis consciente et déterminée, préparée, tolérante avec moi-même et très intolérante avec ce qui me perturbe.

    Je n’ai plus de force d’écouter des lamentations non fondées, de perdre mon temps autour de personnes négatives, de gens plein de leurs ego rempli de stupidité. Beaucoup de stupidité.

    Les envieux m’énervent, ceux qui essayent de profiter des autres en espérant qu’ils aillent mieux, ça m’irrite ceux qui parviennent sans mérite et sans décence.

    Je n’ai plus de temps à passer dans des réunion où on parle de tout et de rien, des choses absurdes dont on sait que jamais aboutiront. Je n’ai plus de temps pour des personnes opportunistes, mesquines, fausses.

    Je n’ai plus de temps à perdre avec des gens matures qui se comportent comme des enfants gâtés.

    Je me confectionne une armure contre les maux, la médiocrité, des commérages pas chers, contre ceux qui me trompent et trahissent ma confiance en eux.

    Le monde est plein de “professeurs” qui prétendent tout savoir, tout faire; mais en réalité ils redoublent dans la matière du bon sens et de leur éducation.

    Je préfere les gens imparfaits et vrais, qui vous montrent et illuminent le chemin sans en faire le porte drapeau.

    Je suis à mi-chemin de ma vie, et je commence à donner une valeur au temps. A mon temps, mon temps précieux. Je veux le passer près des gens qui me font sentir BIEN. Je veux vivre à coté de personnes positives, humaines, généreuses, gentilles. Je veux l’essence et non l’apparence.

    Je veux des gens qui sourient, qui aiment. Qui respectent. Qui savent rire et accepter leurs défauts. Les personnes qui ne se la joue pas, qui ne se donnent pas des airs. Des gens qui ne pietinnent pas la dignité et la beauté des plus faibles. Des gens qui respectent les règles de convivialité pacifique.

    Je veux des gens qui laissent derrière eux le beau et le bon, qui vous réchauffent votre âme par leurs simple présence. Je veux des gens bien, honnêtes, sages, justes, sincères et aimants. Je veux des gens qui malgré leurs malheurs et difficultés dans leurs vies ils ont su rester beaux, plein d’amour, de tolérance, de compréhension. Je veux de personnes qui savent comment entrer dans votre âme et y rester.

    Je veux que mon temps s’écoule lentement, que je puisse à nouveau croquer cette vie si rempli de sève sucrée, à plein dents!!!

    Maintenant, je sais que ma priorité et mon objectif est de vivre sans regrets, ni remords, en paix avec moi-même et mes proches.

    A la fin de la route je veux sourire!

    Reply
    • MONICA / 27 April 2016 3:45

      draga Marietta, iti multumesc de acest articol car mi-a atins sufletul foarte tare. Mi-am permis sa o traduc in franceza caci toti prieteni mei francezi ( locuiesc in Franta 🙂 ca tot intrebeau despre acest articol…. deci mai bine zis, eu si toti prieneti mei iti multumim de ne-a da curajul sa putem spune cu voce tare ce VREM cu adevartalea!!!

      Reply
    • marietta dobrin / 28 April 2016 7:48

      Wow, l-ai tradus in franceza!:-))
      Pai ce sa zic, ma bucur ca v-a placut asa mult si va multumesc pentru aprecieri. Va doresc toate cele bune si schimbarile de care aveti nevoie sa se concretizeze cat mai repede. Va imbratisez cu drag!

      Reply
  7. Arthur / 3 March 2016 18:50

    Bravooo! Atunci EMIGREAZA!
    Vad ca numele de Marieta de deranjeaza, il scrii “MarieTTa”… Foarte “romanesc”…

    Reply
    • marietta dobrin / 4 March 2016 16:46

      D-nul Artur, va multumesc pentru sfat, dar am emigrat demult. Numele meu chiar se scrie asa, curios stiu, dar in certificatul de nastere e scris cu 2 T. Nu e nicio fita, daca la asta v-ati gindit. Numai bine va doresc!

      Reply
  8. Ioana Haitchi / 2 March 2016 15:42

    Tot din nepăsare şi-au făcut şi alţii armură. Se protejează împotriva prostiei pe care susţin că o văd la cei de lângă ei. Mai rar spre deloc am auzit oameni care au dărâmat aceste mituri şi au format echipe, fie şi din doi oameni. Toţi sunt “deştepţi”, “individualişti” şi mai ales, “genii”. De fapt, ies la iveală tarele educaţiei concurenţiale primite în şcoală, sistemul de recompense, evaluarea în funcţie de nota de la matematică şi mai puţin pe formele de exprimare. Rezultă o societate de individualişti, iluştri necunoscuţi care într-un număr covârşitor vor fi rataţi profesional şi social. Vor învinge exact acei sătui de orgolii, de istorii scrise strâmb. Şi uite-aşa se va crea un model care nu va avea absolut nimic în comun cu şcoala.

    Reply
  9. marietta dobrin / 2 March 2016 7:39

    Liliana, Ionela, Mihaela, Corina, Liviu, multumesc mult pentru aprecieri si va doresc sa aveti puterea sa schimbati tot ceea ce nu aduce multumire in vietile voastre. Nu e usor, pentru nimeni nu e, dar macar unele dintre nemultumiri se pot elimina. Si pina la 100 de ani aveti tot timpul s-o faceti!:-)

    Reply
  10. Liliana / 1 March 2016 17:55

    Adevărat,daca incercam sa nu ne înconjurăm de elemente negative atunci si viata noastră va fi mult mai frumoasa si mai sănătoasă. Si eu tot asa gândesc ca și tine,am încercat sa îmi stabilesc prioritățile,încerc să trăiesc acuma pt.mine ca pana acuma am trăit pt.altii. Jumătatea cealaltă de viata am hotărât sa mi-o rezerv mie. Ma gândesc ca am acest drept.

    Reply
  11. Ionela Ionescu / 1 March 2016 7:21

    asa si eu : ziua in care constientizezi ca moartea e reala, ca timpul tau biologic este unic, irepetabil si FINIT este si ziua cand incepi sa iti valorizezi propria TA viata, propriul TAU timp, cand incepi sa faci curat in viata ta, adica la propriu : sa elimini persoanele toxice, compromisurile care duc la pierdere de timp, de nervi, de energie din aceasta viata LIMITATA….practic incepi o a doua viata , o viata asa cum ti-o faci tu nu cum ti-o fac altii…..

    Reply
  12. mihaela / 1 March 2016 6:19

    Ceea ce simt si ce se petrece la ora actuala in viata mea se regaseste in acst text,frumos….pur si simplu mi-a aparut in fata mea scris adevarul….credeam ca sunt singura care vede lucrurile si viata astfel….de fapt trebuie sa aplicam noi normalitatea si sa dam fiecaruia ceea ce merita…sa nu mai fim atat de creduli in bunatatea unora,tendinta oamenilor umani este sa creada ca si cel de alaturi e la fel….ne inselam amarnic de fiecare data ……dubios este ca tot asa facem in continuare………frumos text cu esenta si succes in continuare.

    Reply
  13. Corina Serban / 29 February 2016 19:30

    Buna. Citind articolul tau, sincer, mi-au dat lacrimile, si asta cred ca numai de la faptul ca poate eu una vad asta in fiecare zi dar nu reactionez ca tine. Imi doresc sa pot sa stiu sa reactionez, sa nu mai las coplesita de ce e in jur. Nu ma cunosti, dar un lucru e sigur nu realizezi ce inseamna sa citesti ceva ce simti, vezi , iti doresti intr-o scriere sincera, deschisa si realista, nu cu iz isteric, sau cu aliura de “stiu eu mai bine” sau ” la mine e si mai greu” . Ma-nclin. Am speranta ca o sa pot sa fac in tihna ce imi place. Toate bune si putere. Corina

    Reply
  14. Liviu / 29 February 2016 18:15

    Marietta,
    Ma bucur sa descopar acest articol pentru ca ceea ce simt se regaseste perfect in acest text foarte frumos construit … Este primul text care iti apartine parcurs de mine insa cu siguranta voi continua lectura si cu celelalte …

    Reply

My two pennies for Emma Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro