Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu poți tu greși de câte ori te pot ierta eu

5 July 2017

Am deschis ușa și…

m-ai prins de mână și am pășit amândoi pe drumuri prăfuite cu simțăminte uitate. Le-am curățat împreună și am redescoperit unele mult mai intense și mai înalte.

Lângă tine am învățat că poți fi femeie cu adevărat la orice vârstă, că dorința nu ține cont nici de statut social, nici de sex, nici de rațiuni, de nimeni și de nimic…

Există sau nu.

Mi-ai deschis larg ochii și am văzut lucruri pe care nu le mai văzusem vreodată. Mi-ai arătat că din întunericul acela rece și linear putem face o lumină caldă și mângâietoare. Că nu trebuie să îmi fie frig, că e chiar bine să te sprijine cineva, să te încălzească, să îți ghideze pașii, să îți arate și o altfel de lume. Mi-ai deschis în față o lume nemaipomenită, aproape ireală și, totuși, atât de palpabilă.

cuplu umbre

Lângă tine am învățat să merg, să cânt, să dansez, să văd marea de maci sângerii și stelele licărind a speranță.

Și, cu toate acestea…

te-am lăsat să îmi calci sufletul de câte ori ai vrut, să mă arunci în neant, să mă chemi și să mă alungi, să mă iubești și să mă urăști, să îmi spui că sunt și frumoasă și urâtă, și da și nu.

Te-am lăsat să intri cu bocancii murdari de noroi până în adâncul inimii, căci după ce ți-i ștergeai, făceai orice să îmi usuci râurile de lacrimi, ce îmi spălau obrajii.

Te-am lăsat, pentru că îmi păreai cel mai minunat dintre minunați, cel mai frumos dintre frumoși, cel mai dintre cei mai.

Și te-am iertat…

Te-am iertat de fiecare dată, căci nu poți tu greși de câte ori te pot ierta eu, iubite. Pentru că, dacă mâinile tale ating alte mâini, dacă buzele tale vor săruta alte buze, dacă brațele tale nu vor mai fi în jurul meu, știu sigur că atunci când vei închide ochii tot pe mine o să mă vezi. Că dorul de mine o să îți fie cel mai apropiat amic și cel mai aprig dușman.

Îți sunt și îmi ești umbră, oriunde ne-ar abandona viața.

Guest post by Tina Stana

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Când viață îți dă lămâi, nu face limonadă!

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Un selfie nu se poate alinta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,420 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro