O femeie ia trenul, deschide o carte, îi ascunde discret supracoperta și se afundă în poveste până ajunge la biroul ei din Beaconsfield. Scena se repetă seara, în trenul care o duce înapoi la Londra. Și din nou, în fiecare zi. O cheamă Erika, iar povestea pe care o citește avid este, cel mai probabil, un sirop erotic plin de scene de s*x dur, bondage sau s*x lesbian sadomasochist.
În noiembrie 2008, Erika vede un film, apoi citește în câteva zile cele patru cărți care stau la baza producției cinematografice. Își face profil pe FanFiction.net, unde combină aventurile vampirilor din Twilight cu s*xul dur din cărțile citite luni în șir în trenul de Londra. Rezultatul: 50.000 de comentarii și peste 5 milioane de cititori.
E doar preludiul hitului care avea să poarte numele Fifty Shades of Grey și care îi va aduce Erikăi celebritatea sub pseudonimul E.L. Mitchell. Plus câteva zeci de milioane de dolari în conturi.
sursa fto: sandrabruna.com
*
Un deceniu mai devreme, o altă femeie călătorea cu trenul din Manchester spre Londra. Își lasă imaginația să zboare, iar în minte îi apare figura unui puști cu ochelari rotunzi și puteri magice. O cheamă Joanne, iar peste câțiva ani puștiul din tren o să-i salveze viața.
În 1995, micul vrăjitor cu ochelari ajunge pe masa unui editor. E respins. La fel se întâmplă cu al doilea, al treilea, al patrulea editor… Un șir lung de refuzuri pentru o femeie în pragul sinuciderii nu e tocmai o poveste de succes. Dar devine una după ce directorul executiv al Bloomsbury cumpără manuscrisul cu câteva mii de lire sterline, doar pentru că fiica lui de optsprezece ani insistase, cu oarecare intuiție, că era mult mai bun decât orice altceva.
Douăzeci de ani mai târziu, o găsim pe Joanne cocoțată în vârful topului Forbes al celor mai bine vânduți autori din lume, cu o avere de peste două miliarde de dolari. Semnează J.K. Rowling, e mama lui Harry Potter și cu siguranță nu regretă banii dați pe biletul ăla de tren, în 1990.
*
M-am apucat de scris întâmplător.
Da, da, știu, nimic nu e întâmplător, dar sună bine la intrigă, nu-i așa? Mda, ok, trăiesc din scris de când mă știu, dar n-am crezut niciodată că m-aș pricepe cu adevărat la asta, în ciuda tuturor semnelor pe care mi le trimitea Universul, atunci când nu era prea ocupat să le bage bani în conturi doamnelor mai sus menționate. Mie, în schimb, îmi vira regulamentar salariul. Ani de zile, confortul vieții în televiziune a venit la pachet cu frustrări pe care doar un om care a fost acolo poate să le înțeleagă cu adevărat. Când s-a rupt filmul, în loc să caut în mine, am căutat pe net. Am găsit alt job, cu alt bagaj de nemulțumire, apoi altul, apoi altul.
Până într-o zi, când Universul însuși a obosit și și-a luat mâna de pe mine. Iar când m-a lăsat în plata Domnului și mi-am băgat mințile-n cap, am renunțat să mai încerc să fiu bogată, am decis să fiu fericită și am pus degetele pe taste.
*
2018 – o femeie stă în fața laptopului, lângă un venti latte și tastează frenetic. Are deadline de la editură în aceeași zi și mai are de adăugat vreo 25 de pagini, textele de prezentare, clapetele… Plus că mâine pleacă la Roma să-l caute pe Fellini, așa că e obligatoriu să termine totul azi. Nu contează cum o cheamă, sigur n-o s-o găsiți în topul Forbes, dar dacă cineva ar face un clasament al celor mai fericiți oameni din țară, din oraș sau din sectorul 2, sigur ar fi undeva pe primele locuri.
Și chiar acum, în timp ce scrie, o bate gândul să-și cumpere un bilet de tren. Spre Londra…
Pe Liviana o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
