Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Omletă cu ardei natur și coajă de ou

23 March 2020

Cum ajungi la ea: se ia o foame, relativ proaspătă, se pune de cu seară la dospit, dar n-o lași așa, te mai uiți din când în când la ea și dacă totuși adormi, ai grijă s-apară în visele tale. Bun, înainte să-ți bei cafeaua o condimentezi cu reguli, îi aduci aminte de toate greșelile, dar mai ales de toate promisiunile încălcate.

După ce-ți bei cafeaua o lași „la boala”, că oricum nu-ți mai arde de ea. Așa-i când ai mațul plin cu cafea, na. Însă tu știi deja că foamea și laptele care dă în foc îs una și aceeași. Când crezi că ai cea mai mare grijă atunci dă în foc și tot cam așa când crezi c-ai avut grijă să-ți pui foamea în cui, atunci devii tu tare „rea de foame”.

O să trec peste  încercările sufletești din lungul drum spre bucătărie, o să presupun că eu am aprins aragazul tocmai atunci și că nu era lăsat de ieri aprins, o să…ce mai era? În fine, primul pas, esențial în alungarea tuturor îndoielilor, e să te uiți la flacără, iar dacă simți, așaaaa, o căldură în ochi înseamnă că ți-e foame pe bune și nu-i vorba de ceva emoțional. Pentru c-ai citit tu că foamea poate avea rădăcini emoționale putrede.

Ardeiul nature îi acela pe care doar îl speli, oleacă, că deodată îți pasă de seceta din Orientul Mijlociu, te apuci să-l cureți, dar începi să lăcrimezi de foame ce-ți este, așa că-l lași cu tot cu semințe, lași și cotorul, sigur e și ăla bun la ceva, te apuci să-l toci mărunt, frumos, că așa ai văzut la mama, dar te apucă nervii, arunci cuțitul în chiuvetă, tot la mama ai văzut, și începi să faci din el cordele, cum parcă așa făcea bunica, cu toate că…mmm, parcă nu era ardei…off, nu contează. Îți amintești de ouă, te năpustești asupra frigiderului și-l cerți că nu ți-a adus aminte. Aveai în minte omletă evident, cum să te gândești și la ouă? Nu poți să te gândești chiar la toate lucrurile, ce Dumnezeu!

Ehee, pe vremea mea era o plăcere să strângi ouăle de prin cuibare, bine, excepție fiind zilele în care aveau loc proteste. În acele zile găinile mergeau pe principiul eu le fac, eu le mănânc, să nu spun altfel, iar manifestările de curte lăsau victime colaterale, ouă mânjite de alte ouă sparte, amestecate cu paie și pene. Rănitele erau duse în sala de operație, erau așteptate de o echipă de medici constituită dintr-o singură mamă, tot ce spunea era „voi face tot ce-i posibil” apoi închidea ușa, iar noi așteptam: omletă sau ochiuri?

Câtă tensiune, așteptare, un sfert de oră când ți-e foame pare un chin veșnic. Ei, în vremurile noastre plăcerile îs altfel, poate mai bune, că nu-ți dau emoții.

Revin, te gândești la un număr, adăugi 2 și scazi 3. Două îs lipite de cofraj, nu renunți la ele, că-s alea cu plus, le pui deoparte pe cele cu minus, întorci cofrajul, iar ele cad, așa, pur și simplu. Respectând legea gravitației, Doamne, nu pur și simplu! Nu stai pe gânduri prea mult, bine, nici n-ai timp, totul sfârâie în jur, iar fumul în care ești învăluită nu-ți dă un aer de mister, ci de arsură. Nu lași toate cojile, dar nici nu-ți irosești timpul cu cele care se tot învârt primprejurul furculiței, mai mult, ar însemna să le încalci dreptul la exprimare. Atât de bonton în zilele noastre!

Le arunci în tigaie, ții capacul pe post de scut, închizi ochii, întinzi mâna, arunci și capacul peste ele și ta-naaaa: gata! Le mănânci opărite, că-i mai bine să nu știi ce mănânci uneori. Era să uit, oricum le-am uitat… ciupercile și ceapa îs destul de comestibile or asta înseamnă că le poți mânca, da? Uite, poți face chiar un model bombastic lângă omletă, un fel de omletă zâmbitoare, sucitoare de tristețe, ba chiar năucitoare de minți plăpânde.

Ce să mai zic de condimentele uite într-un colț pe etajerăăăă, ooops, sorry, e din alt cântec, altă rețetă, că n-au ce căuta pe-o etajeră, mda, nu mai pomenesc de condimente, că-mi dau lacrimile acum… că ce-i sarea și piperul în viața asta, ce-s verdețurile în afară de motive s-o iei razna!?

Pe Simona o găsiți și aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dați-mi o mână bună de pătrunjel

Dacă nu-i nimeni pe străzi, cui îi mai pasă de Porsche-ul tău?

„Lemn”/„Wood”, filmul care vorbește despre tăierile ilegale de păduri din România, va avea premiera la Festivalul Internațional de Film Documentar Copenhaga

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro