Opreşte-te o clipă din ce faci

Oana Rădeanu

30 November 2014

Oana RădeanuCând erai copil ţi se părea că norii de pe cer sunt munţii pe care îi vei urca într-o zi în chip de explorator. Eşti mare acum şi singurele dăţi când te uiţi spre cer sunt poate când invoci Providenţa să te ajute. Când erai copil îţi spuneai că certurile din casă vor înceta doar cu o bagheta magică ca cele din poveşti. Acum ştii că certurile aduc uneori o descătuşare mirifică a lucrurilor ce ar otrăvi sufletul de n-ar fi spuse. Când erai copil îţi botezai caietele şi cărţile cu numele altor copii şi le lăsai să îţi fie şi pernă, şi doctor şi străjeri. Ca om în toată firea le zâmbeşti cu nostalgie acestor prieteni, într-o duioasă complicitate doar de voi ştiută.

Când erai copil luminile bradului de Crăciun pansau întrebarea “DE CE” pe care ţi-o repetai de o mie de ori după fiecare bătaie încasată. Ca om mare ai învăţat să îţi aperi mintea, trupul şi inima de orice rău ar încerca cineva să îţi vrea. Când erai copil, găseai cu degetele pe chitară întreaga seninătate şi fericire după care jinduiai. Crescând, ai schimbat chitara pe o cutie de carton din care cel mai adesea se iveşte îngrijorarea. Când erai copil şi ceilalţi te împingeau spunându-ţi “aragaz cu patru ochi”, îţi închipuiai că într-o zi vei zbura cu o mantie de super-erou pe deasupra şcolii, speriindu-i pe toţi cu incredibilele tale puteri. Adult fiind simţi că locul tău nu e nicăieri şi ţi se pare că trăieşti viaţa altcuiva, în aşteptarea adevăratei tale vieţi.

copil bucurie

Când erai copil îţi muşcai buzele de ruşine purtând aceleaşi ghete găurite şi reparate, ierni la rând şi îţi închipuiai că sandvişul tău cu parizer are gust de caşcaval fin, cum avea colega ta de banca din şcoala generală. Acum strângi din dinţi, munceşti până la epuizare şi ţi-ai jurat, la fel ca Scarlett, că nu vei mai suferi niciodată de frig sau de foame. Când erai copil plângeai într-un tufiş din spatele blocului pentru că nu aveai cu cine vorbi. Acum ai învăţat să asculţi şi sunt mulţi aceia care vin să îşi pună sufletul la tine în palmă.

Când erai copil ţi se părea că tot Universul aşteaptă să creşti ca să îţi îndeplinească toate dorinţele. Om mare eşti acum şi ştii că Universul nu mişcă un deget dacă nu îl împingi TU spre împlinirile tale. Când erai copil simţeai că ai un cap hidos, care te face să suferi întruna pentru că vede, aude şi simte prea mult. Capul a rămas neschimbat, însă tu, crescând, îl vezi ca pe un dar nepreţuit.

Când erai copil, inima ţi-era presărată cu picuri de fiere simţindu-te mic, pierdut şi singur într-o lume pe care nu o înţelegeai şi căreia părea să nu îi pese de-ai muri sau trăi. Adult păşind ţi-ai desenat propriul înţeles al lumii, trecând-o prin lentila inimii ori de câte ori pare să devină prea greu de suportat.

Când erai copil, jocurile şi cântecele te pluteau în libertatea păsărilor şi îţi prefăceau întreagă fiinţă în zâmbet. La maturitate acum, furi timpului câte un joc şi musteşti de cântec în zilele când îţi aminteşti de tine.

Când erai copil, abia aşteptai să te faci om mare. Acum, uneori, vrei să fugi înapoi. Opreşte-te o clipă din ce faci! Găseşte o oglindă şi uită-te singur, preţ de câteva secunde, în ea. Recunoşti chipul ăla? Vezi bărbia? Şi ochii? Dar nasul “în vânt”? Da, da, toate sunt ale tale. Dimpreună cu toate vânătăile, spaimele, rugăciunile, râsetele, bucuriile sau minunile copilăriei. Fie că ai gustat mai mult din dulcele copilăriei sau din pelinul ei, fiecare picătură ţi-a croit drumul spre cine eşti tu astăzi. Vei mai încasa multe … vei mai fi fericit, poate vei cunoaşte chiar extazul sau graţia. Pentru asta trebuie să laşi în urmă pelinul şi să îţi fereci în amintire doar dulcele. Nu e greu, trebuie doar să vrei asta cu adevărat. Nicio întâmplare, luată de una singură, nu te defineşte. Împreună, însă, ele sunt experienţele care te vor modela întreaga viaţă. Dă-le voie, rogu-te, să plămădească cel mai spectaculos aluat dintre toate: nebun, viu, încrezător, puternic, iubitor de oameni şi mereu gata pentru o nouă încercare!



Citiţi şi

Vreau să mor

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Plecări

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,022 views

Your tuppence

  1. misievic vichi / 19 February 2015 10:06

    ………si ai descris viata, atat de minunat !

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro