Pentru că prea te prețuiesc, pentru că prea țin la tine, pentru că prea îmi ești drag

31 January 2020

Purtăm în noi doruri tăcute, cuvinte nerostite, lacrimi înăbușite, regrete târzii, iubiri suferinde. Nu e decât beznă prin care rătăcim în neștire și cu o dorință imensă, nu de a le uita, anihila sau risipi, ci de a descoperi ceva. Înalt, mult mai înalt. Și într-un sfârșit descoperim. Nu acolo unde căutam. Dar drumul, bezna, rătăcirea nu au fost zadarnice. Fără ele nu ajungeam la acel tainic loc situat chiar în dreptul inimii.

Îmi doresc să te revăd și în același timp mi-e teamă de această reîntâlnire. Teama de a risipi un vis. Iar eu am atât de mare nevoie de un vis de care să mă agăț în clipele pustii. În care să experimentez emoții – până la paroxism. În care să exploreaz spații – necunoscute. În care să ating abisuri sufletești – imposibile.

Nu, de fapt, doresc să nu-mi pierd speranța la o bucurie simplă. O bucurie atât de necomplicată, încât pare incompatibilă cu mine. Pentru că orice bucurie se plătește cu așteptare, răbdare, trudă, lacrimi, singurătate. Multă.

N-aș vrea să-mi risipesc visul și totdată n-aș vrea să-ți zdruncin speranțele, visurile și sentimentele tale. Pentru că prea te prețuiesc, pentru că prea țin la tine, pentru că prea îmi ești drag.

Mi-e teamă că tristețile mele vor umbri senitătatea ta firească. Mi-e teamă că tăcerile vor fi prost înțelese. Mi-e teamă că n-o să-ți pot menține entuziasmul, atunci când nu vei putea să o faci tu însuți. Că n-o să pot să fiu acel motiv de furtună creatoare, de inspirație, de avânt.

Citiți și O bucurie plânsă e fericire

Și ce poate face iubirea din noi?! Când un cuvânt ne dă credința că putem muta munți. Când o privire ne face să ne simțim cel mai iubit om de pe pământ. Când într-un simplu gest simțin o dăruire incomensurabilă. Și atunci descoperim că iubirea e bucurie. Și atunci înțelegem ce ne-a lipsit, ce am căutat cu disperare în tot acest timp. Și ne eliberăm de zbateri inutile, de strădanii îndreptate greșit. Iar lumea noastră dărâmată, pentru reconstruirea căreia plănuiam un secol de trudă, renaște într-o clipă!

Clara 

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Alte pagini din cartea tinereții

La 49 credeam încă că viaţa se termină când faci 50. Greşit!

Cum să (mai) alegem ca să ne fie bine?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro