Acum ceva ani, pe vremea când fiica mea era la grădiniță, din vorbă în vorbă, am auzit un părinte care, în urma unei prime È™edinÈ›e cu părinÈ›ii, mi-a povestit cum educatoarea copilului său le-a cerut imperativ tuturor părinÈ›ilor prezenÈ›i “să nu-i mai aducă pe copii îmbrăcaÈ›i în plastic”. Apoi a continuat: “trebuie să le cumpăraÈ›i pijamale din bumbac copiilor, că atunci când se trezesc după somnul de prânz se trezesc cu hainele lipite de ei din cauza materialelor proaste È™i ieftine”. Atât. Sec. Apoi a aÈ™teptat reacÈ›ia părinÈ›ilor.
Eu mi-am petrecut prima parte a copilăriei în vremea comunismului È™i, sincer, habar n-am ce pijamale ne cumpăra mama È™i dacă găsea mereu bumbac. Acum, în vremurile astea în care oferta din magazine e destul de mare, nu e greu să găseÈ™ti bumbac de mai bună sau mai proastă calitate. ÃŽnsă ceea ce nu È™i-a luat în calcul doamna educatoare care a cerut cele de mai sus este dacă părinÈ›ii acelui copil își permit să-i cumpere micuÈ›ului o pijama de calitate, dacă oamenii au bani È™i educaÈ›ie ca să È™tie să facă cel mai bun raport între preÈ› È™i calitate. Să È™tie să citească etichetele. Eu, de exemplu, m-am jucat cu păpuÈ™ile până la 14 ani È™i am crescut în preajma unei croitorese care croia după Neckermann aÈ™a că nu trebuie să citesc o etichetă ca să simt bumbacul la mână. ÃŽnsă eu sunt eu È™i mama aceea care-È™i trimite copilul “cu pijama din plastic” poate fi o mamă cu 4 copii acasă ce munceÈ™te în 3 schimburi, vine ruptă de oboseală, săraca, după schimbul de noapte, se apucă să le gătească copiilor, să spele (poate nici maÈ™ină de spălat n-are) È™i acea femeie, când pleacă să cumpere pijama copilului de grădiniță, se uita la un singur lucru, să fie preÈ›ul cât mai mic. Și atunci, ce-i de făcut?
Păi, e foarte simplu, e cuvântul ăla cu E, ăla pe care l-am învățat cu toÈ›ii È™i-l È›inem pe buze mai des decât È›inem rujul, dar a cărui semnificaÈ›ie o înÈ›elegem din ce în ce mai greu. Se numeÈ™te EMPATIE. Și, dacă doamna educatoare ar fi propus o idee după ce analiza puÈ›in situaÈ›ia È™i n-ar fi început È™edinÈ›a cu părinÈ›ii, expunânu-È™i cererile, lucrurile ar fi fost altele. Știu că e mult mai simplu să ceri, decât să oferi… idei, soluÈ›ii, implicare, altruism. Noi toÈ›i greÈ™im, cu sau fără voia noastră. Copiii, însă, mai ales când vorbim de cei de grădiniță, care n-au deloc discernământ, ei n-au nicio vină, ei sunt niÈ™te îngeraÈ™i È™i pentru ei merită mereu să căutăm cele mai bune soluÈ›ii. Și una dintre ele ar fi fost ca femeia asta care are probabil 30 de copii în grupă să-È™i facă È™i ea o listă, să identifice cazurile sociale È™i apoi, fără a-i nominaliza pe părinÈ›ii micuÈ›ilor, să ceară ajutorul celorlalÈ›i. Să È™tie să prezinte lucrurile, să-È™i apropie toÈ›i părinÈ›ii È™i să formeze o echipă cu ei. Chiar dacă între copii vor exista mereu diferenÈ›e sociale (chiar È™i la o grădiniță de stat), cei mici nu trebuie să simtă asta. ÃŽn fond există mereu reduceri în magazine È™i sunt sigură că toÈ›i ceilalÈ›i părinÈ›i ar fi pus cu drag mână de la mână să cumpere o pijama unui micuÈ› care poate doarme în pat cu copilul lor, mănâncă cu el la masă È™i care poate e chiar prietenul lui cel mai bun. Educatoarea, de acolo, de la catedra ei, ar trebui să fie un lider, să propună soluÈ›iile cele mai bune pentru colectivul ei. Copiii, indiferent de orice aspect care-i diferenÈ›iază, nu trebuie să simtă altfel, nu trebuie marginalizaÈ›i, arătaÈ›i cu degetul sau izolaÈ›i de grupul din care fac parte. Ei trebuie integraÈ›i, că de aia se duc la grădiniță È™i asta-i scopul acestei prime forme de educaÈ›ie: pregătirea pentru È™coală, pentru a păși cu dreptul în viaÈ›a de elev care va veni cu provocări È™i mai mari. ToÈ›i copiii ar trebui să aibă È™anse egale pentru că poate azi, micuÈ›ul ăla ciufulit care se trezeÈ™te transpirat după somnul de prânz devine chirurgul de mâine care-i salvează viaÈ›a doamnei educatoare după o operaÈ›ie grea.
Chiar la început de an, de exemplu, o educatoare poate renunța la toate buchetele alea de flori inutile și ruga părinții să doneze banii pentru a face o faptă bună, pentru a cumpăra pijamale copiilor nevoiași din grupă.
Dar, pentru acel dram de bunăvoință, e nevoie ca oamenii să vadă lumea în culori, nu în alb negru. Că doamna educatoare s-a uitat ea așa pe fișa postului și a văzut acolo litere negre pe fond alb și așa a interpretat obligațiile ei de serviciu, cu rigiditate. În alb și negru. Or, când vorbim de profesii de genul acesta, unde-ți trebuie vocație, vorbim de lucrul cu copiii, cu cei mai micuți, mai sensibili și mai drăgălași dintre oameni, fișa aia a postului trebuie văzută cu alți ochi. Ea trebuie văzută cu sufletul, nu doar cu ochii. Și, privind-o atent, vor apărea fluturașii, floricelele și alte gâze și ele sunt în culori, așa cum au fost create de Dumnezeu. Și asta e valabil pentru majoritatea locurilor de muncă.
Dacă toți oamenii și-ar interpreta rigid fișa postului și ar face DOAR ce scrie acolo, atunci poate ne-am trezi cum un doctor închide pacientul la loc, pe motiv că lui i s-a terminat programul de lucru și nu poate sta încă o oră în plus așa cum îi cer complicațiile apărute, nu-i așa?
Doamna din exemplul meu ar fi trebuit să știe că scopul grădiniței este acela de a învăța copiii să lucreze în echipă, să se ajute, să comunice, să-și dezvolte empatia, imaginația, creativitatea. Nefăcând asta, cresc șansele ca ei să devină angajații de mâine frustrați în birourile lor care stau peste program și preferă socializarea pe internet în loc să dezvolte relații de calitate față-n față cu oamenii.
Cred cu tărie că educatoarea ar trebui să vadă fiecare copil ca fiind unic, egal cu ceilalți, cu un potențial pe care chiar ea îl poate descoperi și încuraja, o ființă pe cât de fragilă pe atât de măreață căreia mediul în care se dezvoltă ar trebui să-i asigure tot ce este necesar pentru a deveni un adult echilibrat, un om adaptabil, un angajat coștient de valoarea lui și de ce poate face, un părinte iubitor, un soț responsabil etc.
Mesajul meu pentru doamna educatoare de genul celei de mai sus este să nu lipească etichete pe chipul nevinovat al copilului aÈ™a cum se lipesc “hainele din plastic” după somnul de prânz, ci, din contră, să încerce să-i păstreze puritatea cu care toÈ›i ne naÈ™tem că nu È™tim niciodată cu ce scop măreÈ› a fost creat de Dumnezeu pe acest pământ acel pui de om.
Sau, cum zicea Goethe: TrataÈ›i un om aÈ™a cum este È™i va rămâne aÈ™a cum este, trataÈ›i-l aÈ™a cum poate fi sau cum ar trebui să fie È™i va deveni aÈ™a cum poate sau cum ar trebui să fie”.
Guest post by Florina Turuga
Toate articolele Florinei, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Astăzi, în acest context pandemic, turtele copilăriei merg la fix
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
