Dragi părinţi de urmaşi adolescenţi, vă mai aduceţi aminte cum era să fii adolescent?
Cumva văd că aceia dintre voi care aveţi copii aţi îngropat atât de adânc propria copilărie, adolescenţă şi tinereţe încât n-au mai rămas multe din ce aţi fost odinioară.
Pe contul de Facebook al unui amic bun am găsit postate aceste reguli de ieşit cu fiicele lui. Omul a fost binecuvântat cu trei fete, deci are suficient timp să rumege greşalele tinereţelor şi să cugete la multe. Din nefericire, constat prin distribuirea acestei poze că nu-şi acordă acest timp şi preferă să facă aceeaşi greşeală pe care o fac părinţii cam de când s-a trecut de la orânduirea matriarhală la cea patriarhală.
Fata, deşi e ”prinţesa lui tăticu”, e doar un obiect de fală pe care tatăl are datoria sacră de a-l înmâna neciobit viitorului soţ. Atât.
Fata nu merită să aibă în tatăl ei un prieten şi un educator. Fata merită să se teamă şi să înveţe că dacă însuşi tatăl său o tratează ca pe un obiect, este un obiect. (Da, madam Mincă, tu aia care cârteşti, treci la locul tău, nota 1! Cum n-ai priceput asta până la 41 de ani?)
S-o luăm în ordinea dată de înţeleptul care s-a gândit să-şi sintetizeze şi să-şi expună atât de comod filozofia de viaţă.
1) ”Tinere, ia-ţi un job.” Tăticule dragă, nu e ceva aplicabil în mod deosebit în România. Dar gândeşte-te cu atenţie ce vrei. Vrei musai ca prietenul să aibă job sau educaţie? Sau şi-şi? Asta înseamnă că fiica ta va avea dreptul să iasă la o întâlnire abia după 23 de ani, când un tânăr eligibil, cu facultatea terminată va primi dreptul să o scoată în oraş? Sau accepţi să iasă şi cu unul care nu a început o facultate, pe la 18?
2) ”Înţelege că nu te plac.” Tăticule, nu e mai simplu să renunţi la ideea idioată ”m-am chinuit x ani s-o cresc şi-şi bagă un idiot în 30 de secunde p*la în munca mea”? Da, e posibil să nu-l placi pe fiecare băiat cu care va alege să iasă fiica ta. Şi da, e EXTREM de posibil să ai dreptate şi ea să greşească, iar cel cu care a ales să iasă să fie un idiot patentat. Ba chiar un psihopat periculos. Însă îi acorzi acelui tânăr bărbat şansa de a-l cunoaşte? Ştiu că nici socrul, nici taţii fetelor cu care ai ieşit în tinereţe (sau mai târziu) nu te-au plăcut, uneori din motivele juste. Însă nu crezi că e timpul să abandonezi acest cerc vicios? Nu crezi că, de dragul fiicei tale, e mai productiv să ai o atitudine deschisă faţă de cel cu care vine? Întâi cunoaşte-l. Foloseşte-ţi creierul pe care ţi l-au dat Dumnezeu, părinţii şi educaţia şi DACĂ tânărul e o lichea, deschide-i ochii fiicei tale prin logică. Explică-i de ce e periculos să continue să se vadă cu junele şi ce riscă. Dar mai presus de toate, explică-i că ea e copilul tău, sânge din sângele tău şi că orice ar alege o vei iubi. Că nu e cazul să îşi facă rău doar ca să se răzvrătească împotriva ta. Că o înţelegi că-l iubeşte, dar că dragostea, mai ales dacă e numai a ei, nu e o pavăză suficientă împotriva neglijării, abuzului de orice fel, relelor tratamente. Şi că nu e obligată să stea să îndure nimic din toate cele de mai sus.
3) ”Sunt pretutindeni.” Nu zău, tăticule dragă! Chiar vrei să afli câte se întâmplă în absenţa ta? Chiar vrei să ţi se demonstreze că nu doar că nu eşti, dar poţi fi indus în eroare cu multă uşurinţă? Sau mai bine renunţi la omniprezenţă şi omniscienţă şi-ţi aduci aminte de cele pârleazuri sărite în propria adolescenţă şi tinereţe. Ba chiar şi mai târziu. Nici taţii ”lor” (sau soţii) nu erau pretutindeni.
4) ”O răneşti, te rănesc”. Asta e singura regulă de bun simţ din tot ce e scris acolo.
5) ”Să fii acasă cu 30 minute mai devreme!” Tăticule, haida hai! Înţeleg că ţi-ai educat copilul să fie acasă până la o anumită oră. Lucru extrem de bun, de altminteri. Dar răpindu-i 30 de minute dintr-o întâlnire nu o să îi faci bine fiicei. Chiar vrei să îmi răspunzi de câte ori ţi-ai adus în adolescenţă prietena acasă la timp şi de câte ori ai întârziat? Şi chiar eşti în stare să juri că ai adus-o pe vreuna cu 10 minute mai devreme?Că eu una am dubii. Mari!
6) ”Ia-ţi un avocat.” Dragă tăticule, dacă ţi-ai educat bine fiica, de ce presupui că o să aleagă un viitor criminal? Şi nu uita, aşa cum tratezi un om, aşa va reacţiona. Îl tratezi ca pe un criminal, nu-ţi urez să îţi demonstreze că poate fi unul.
7) ”Dacă mă minţi, voi afla.” Vezi punctul 3.
8) ”Ea e prinţesa mea, nu ceva ce să cucereşti tu.” Dragă tăticule, din contră, cu cât junele va depune mai mult efort să o cucerească, cu atât mai mult o va preţui. Nu uita dragă tăticule, karma e o căţea. Tu cum ţi-ai tratat prietenele? Ca pe prinţese sau ca pe teritorii de cucerit? Cât despre prinţese, dacă nu eşti Măria Sa Regele, atunci slabe şanse ca fiica ta să fie cu adevărat prinţesă. Însă să nu uiţi că sunt pline cluburile de ”prinţese” care au încetat demult să mai fie femei, ci sunt doar obiecte. Nu teritorii de cucerit. Doar obiecte de posedat şi aruncat. Ţine minte bine asta!
9) ”Nu mă deranjează să mă întorc la închisoare!” Ştiu că în cazul tău nu se aplică ”să mă întorc”. Şi ştiu că fiecărei fiice îi va fi de ajutor să ştie că, în cazul în care răul dă peste ea, tatăl îi va fi alături. Însă lasă opţiunea închisorii NUMAI pentru cazuri grave şi în care justiţia e prea oarbă. Nu pentru un sărut în parc. Sau pentru câteva minute de întârziere de la o întâlnire.
10) ”Orice îi vei face ei, îţi voi face şi eu ţie.” Dacă n-ar fi toate cele de mai sus din care să reiasă cât de puţin îi respecţi prietenii – şi pe ea, să nu trecem cu vederea asta, dragă tăticule – aş zice că e o dovadă de maturitate. Mă îndoiesc că te refereai însă la respect.
Aşa că, dragă tăticule, o să închei scrisoarea asta cu propriile mele amintiri.
Da, fiica ta nu va fi capabilă să judece caractere imediat ce nu mai are nevoie de scutece. De aceea te are şi pe tine, nu doar pe mamă, să o înveţi să judece ce e bine şi ce e rău. Să o înveţi să aleagă ce e just de ce e incorect. Să o sprijini când are nevoie de ajutor. Să o sfătuieşti de câte ori are o cumpănă, cât de mică. Nu are nevoie de un dictator, are nevoie de un părinte care să o iubească şi să o îndrume.
Da, fiica ta va greşi copios, fiindcă e om şi are dreptul şi nevoia să facă propriile greşeli. Însă în numele a tot ce iubeşti şi respecţi, explică-i ori de câte ori îi ordoni ceva, pentru ce îi ordoni acel lucru. Nu e pifan şi tu nu eşti distinsul generalissim Oprea ca să dai ordine care doar se execută. Arată-i respect, chiar dacă tu ai şters-o la fund şi la nas şi era mai mică decât antebraţul tău atunci când s-a născut. A crescut şi e un om tânăr. Nu o poţi feri la infinit să nu-şi julească genunchii. Dar nici să nu o laşi să meargă pe propriile picioare nu e o soluţie sigură. E posibil să se răzvrătească atât de profund, încât să regreţi mult mai amarnic decât dacă ţi-ai fi făcut din timp provizii de apă oxigenată, pansamente sterile şi pupici pentru rănile minore.
Împrieteneşte-te cu prietenii ei. Ai totuşi nişte ani peste ei. Dacă li se clocesc ceva planuri netrebnice pe sub cupolă, e mai simplu să le detectezi aşa decât dacă se vor teme de tine. Ba chiar s-ar putea să ai surpriza să vină peste nişte ani la tine şi să-ţi mulţumească pentru modul în care i-ai influenţat în viaţă, indiferent dacă el îţi va deveni ginere sau onoarea asta va reveni altuia.
Sau nu mă asculta. Aplică decalogul din poză, însă să nu te mire dacă fiica ta va fi evitată ca o ciumă exact de către băieţii buni cu care ţi-ai dori să o vezi alături, dar va trece dintr-un sau, mai rău, de la un băiat rău la altul. Sau că va deveni îngrozitor de singură. Să nu te mire că, în loc de a-ţi cere sfatul, va merge la netoţi care nu ştiu încă prea bine să facă diferenţa dintre stânga şi dreapta. Să nu te mire dacă se va revolta aiurea şi va rupe legăturile cu tine. Să nu te mire nimic dintre relele ce vor veni.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză
Stella est amoureuse / Stella In Love
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
