Bărbatul banal

Maria Bertoldo

17 August 2015

Maria Bertoldo“Nu, e prea frumos ca să fie adevărat. E prea multă pasiune, prea mult consum nervos, ca să dureze. Într-o zi vei dispărea și eu nu am să știu să respir fără tine. Trebuie să plec acum, cât încă mai pot respira de una singură”.

Acestea au fost atunci cuvintele mele. Apoi am plecat în căutarea unei vieți banale și sigure, iar el, bărbatul meu, nu a încercat să mă oprească. Se vede că și el începea să aibă probleme cu respirația.

Bărbatul banal mă aștepta la colțul străzii, un pic mirat că vin spre el aproape fără bagaje, dar gata să-mi ofere cea mai banală viață cu putință. M-a privit cu satisfacție tot drumul până la casa lui confortabilă și banală, doar eram trofeul lui atât de greu câștigat.

M-am străduit să fiu blândă și înțelegătoare cu bărbatul banal în timp ce încercam să respir cât mai natural cu putință. Uneori simțeam că mă sufoc și atunci ieșeam de nebună pe străzi, cu scuza că am nevoie de aer curat.

El, bărbatul banal, nu credea că nu-l pot iubi și aștepta răbdător ziua în care îi voi face prima declarație de dragoste. În timpul ăsta, el mă asigura de toată dragostea lui, în care nu credeam și de care nu aveam nevoie. Nu aveam nevoie decât de liniște, de pace, de somn fără coșmaruri și de aer, de mult aer, că doar asta ne fusese înțelegerea.

Într-o zi, din pură întâmplare, am surprins adevărata față a bărbatul banal. Sub masca decentă, de om cumsecade, se ascundea un chip urâțit de minciuni și ipocrizie, de deziluzii și de lașitate.

11828789_955158314523148_6406814896279414261_n

Mi-a mărturisit că are multe măști, că nu e chiar atât de neinteresant și de banal cum cred eu. Când am plecat, și-a pus masca de bărbat rănit în dragoste și a plâns. Mi-a fost milă de el.

Nici singurătatea nu mi-a priit, încă simțeam că mă sufoc.

Apoi a venit el, bărbatul meu. Cum a știut că-l așteptam?

A avut și el viața lui banală? Și-a risipit și el timpul și căldura cu niște măști? Nu l-am întrebat niciodată.

Așa am aflat și eu că noi doi nu putem trăi separat. Păcat ca a fost nevoie de un bărbat banal și de testul singurătății ca să înțeleg asta, dar, crede-mă, mai bine mai târziu decât niciodată.

Au trecut douăzeci de ani de atunci și iată-ne, suntem tot împreună și atât de fericiți. Suntem maturi și stabili, nu ne mai temem. Nu ne mai poate lua valul. Poate doar Domnul, dar cine suntem noi ca să facem excepție?

Draga mea, nu știu dacă povestea mea îți va fi de vreun folos, dar, înainte să îngroși rândurile celor care pleacă pentru că se tem de prea multă iubire, încearcă să-ți imaginezi cum vei respira fără el.

(fragment dintr-o povestire mai lungă)

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Eşti soţia lui. De ce ne faci de râs?

Iubita, hai că mai vorbim, trebuie să fac acum ceva urgent. Te pup, pa, pa!

Iubirea ca un cub rubik

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,530 views

Your tuppence

  1. alex / 18 August 2015 17:50

    100 de puncte pentru radu.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Radu / 18 August 2015 16:26

    In traducere: “Sunt o femeie care imparte oamenii in banali si speciali (evident eu nu sunt banala, doh).
    Am iesit dintr-o relatie de prea mult bine (v-am mai spus ce speciala sunt eu?)
    Apoi am intrat intr-o relatie cu un tip “banal” desi stiam ca e banal, ca sa ma simt si eu deosebita, macar prin comparatie.
    Cand tipul banal s-a dovedit sa nu fie atat de banal, m-am despartit de el pentru ca eu imi doream sa fiu speciala si acum aveam concurenta.
    Evident ca tipul banal nu putea sa sufere sincer din cauza despartirii, deci si-a pus o masca — la fel ca toti oamenii pe care-i cunosc si care nu au sentimente proprii si al caror unic scop in viata trebuie sa fie acela de sursa narcisica pentru mine, care sunt atat de speciala.

    Apoi ce sa vezi, singura si fara public mi-a fost greu si m-am intors la tipul special, pe care nu l-am intrebat ce-a facut intre timp pentru ca nu ma prea interesa, doar era un tip special si asta e tot ce conta.”

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 1
    Reply
    • Maria / 18 August 2015 23:51

      Sper ca ai inteles, Radu, ca e doar un fragment de povestire, nu o pagina de jurnal. Altfel, traducerea nu e total eronata.

      Thumb up 3 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro