Blocul D al elementelor de tranziție, grupa 11 din tabloul periodic al elementelor – grupa cuprului (Cu). Aici, sînt cuprinse perioadele 4 (cuprul), 5 (argintul), 6 (aurul) și 7 (roentgenul, element morganatic, absent din natură, doar cîțiva atomi au putut fi obținuți, în laborator). În logica mercantilă, cuprul este cel mai ieftin din grupă: un kilogram se vinde, în medie, cu opt euro, pe cînd unul de argint valorează cinzeci, iar unul de aur, o sută patruzeci de mii.
În lumea vie, lucrurile stau altfel: cuprul este singurul „folositor” organismelor, el intră în structura unor molecule esențiale pentru viață. Artropodele (crustacee, păianjeni) și unele moluște (scoici, melci) transportă oxigenul, în organism, legat de o proteină cuprică, hemocianina. La oameni, această funcție e îndeplinită de hemoglobină, care conține fier. Absorbția și utilizarea fierului depind, și în organismul uman, de prezența cuprului. Cel puțin două dintre enzimele noastre majore funcționează datorită lui: citocrom c oxidaza și superoxid dismutaza (SOD). Prima finalizează producția celulară de energie („respirația celulară”); conține fier și cupru și permite eliminarea hidrogenului sub formă de apă. Lipsa sau blocarea acestei etape, de exemplu, cu cianuri sau monoxid de carbon, duce rapid la moarte. SOD conține cupru și zinc. Intervine în neutralizarea radicalilor liberi cu potențial distructiv major pentru structurile celulare (inevitabili, totuși, în procesul de producere a energiei sau în interacțiunea cu agenți din mediu). Absența SOD afectează, între altele, imunitatea și fertilitatea masculină, prin scăderea producției de spermatozoizi (spermatogeneza).
Henry John Dykman, Africa de Sud (1893 – 1972)
Denumirea de cupru vine de la insula Cipru, unde se găseau cele mai importante zăcăminte cunoscute în antichitate, obîrșia zeiței frumuseții, Afrodita. Pictorii primitivi flamanzi îl foloseau ca suport pentru tablouri, suprafața lui netedă și rezistentă în timp permiteau reprezentarea unor detalii greu de reprodus pe pînză sau lemn. Oglinzile din cupru lustruit reflectă frumusețea, oligoelementul favorizează producția de colagen și elastină din piele; are efect „anti-ageing”. Este un aliat de nădejde și în lupta împotriva acneei, are proprietăți antibacteriene, cicatrizante și de control al secreției sebacee. Efectul antioxidant este, și el, favorabil unei frumuseți îndelungate.
Producția de colagen este indispensabilă în menținerea solidității țesutului osos și cartilajelor, cu precădere în condițiile modificărilor hormonale legate de menopauză. În metabolismul lipidic, cuprul participă la menținerea unui raport sănătos între colesterolul HDL („bun”) și LDL („rău”); funcția antioxidantă se aplică și acizilor grași, ceea ce previne formarea plăcilor de ateroscleroză.
artă brutalistă, cupru și email, 1970
Corpul uman conține aproximativ 150 miligrame de cupru, așadar face parte din oligoelemente. Nevoile zilnice corespund pierderilor, respectiv, 2 miligrame pentru o persoană de 75 kilograme. Transportul lui în sînge se face cuplat cu o proteină, ceruloplasmina, iar excesul este eliminat de ficat prin bilă (fiere). Imposibilitatea utilizării și eliminării cuprului provoacă ciroza, în cadrul maladiei Wilson – o boală ereditară. Numeroase variante de sterilet (dispozitive contraceptive intrauterine) își bazează eficacitatea (de peste 95%) pe prezența unui fir de cupru: în concentrație mare, are efect spermicid (omoară spermatozoizii) și provoacă un grad de inflamație locală care împiedică fixarea embrionului în mucoasă.
Toxicitate
Deși indispensabil, cuprul poate fi și nociv, chiar toxic. Ingestia cronică de cantități mici, dar superioare nevoilor, cum ar fi cele generate de folosirea excesivă a ustensilelor de bucătărie din cupru, poate duce la alterarea funcției ficatului sau a rinichilor. Mai adesea, însă, este vorba despre simptome psihice care pot trece neobservate: schimbări bruște de dispoziție, depresie, senzație de „pierdere a controlului”, oboseala cronică, dificultăți de concentrare. Se pot adăuga dureri de cap, vărsături, diaree, vertij. De evitat prepararea și conservarea alimentelor în recipiente de cupru. Dacă este vorba despre contact prelungit, prin piele sau mucoase, zonele expuse sînt iritate, dureroase. O legătură înca insuficient documentată este cea dintre cupru și degenerescența cerebrală de tip Alzheimer. Proteina anormală specifică bolii, amiloidul, fixează ioni metalici, nu doar cuprul, ci și zincul sau litiul; ei devin indisponibili pentru celelalte proteine cerebrale. În cazul cuprului, asta diminuează protecția antioxidantă și pare a contribui la alterarea neuronilor.
Surse de cupru
Sursele alimentare sînt, în principal, fructele de mare (logic, ele se oxigenează prin hemocianina) și ficatul (organul de rezervă). Pentru vegani, nucile, mai ales caju, semințele de in, quinoa, lintea, ciupercile. Pentru toată lumea: cacaoa și ciocolata. Poate, și vinul. De curînd, Comisia Europeană a hotărît limitarea folosirii cuprului (și produselor pe bază de cupru), în agricultură. Respectiva utilizare este bazată pe proprietățile sale antibacteriene și antifungice. Principala filieră vizată este viticultura, care folosește, inclusiv în producția biologică, zeama bordeleză, adică sulfatul de cupru. „Descoperirea” Comisiei este că, odată ajuns în sol, cuprul nu dispare, ci se acumulează, conținutul crește în struguri și, implicit, în vin. Sîntem în siguranță dacă bem vin? Se pare ca da; un studiu comandat de viticultori arată că peste 95% din acest metal este reținut de bacteriile de fermentație, impactul asupra produsului final pare neglijabil. Utilizarea ulterioară a borhotului ar putea fi periculoasă.
În alchimie, cuprul are capacitatea de a revela adevărul ascuns al sufletului, simbolizează cercetarea, cunoașterea și dezvoltarea personală; el poate transforma energiile negative în pozitive. Greu de crezut, în contextul sporirii constante a furturilor de cabluri în Europa. Numai în Franța, anual, sînt furați 1800 kilometri de cabluri, iar, în Germania, căile ferate evaluează la 6,6 milioane euro daunele provocate în rețea. Considerînd că furtul de cabluri aparține energiilor negative, rămîne mineritul. Capitala cuprului este orașul Lubumbashi, din Zair. Deviza locului, încă din timpul colonizării belgiene, este „ex imis ad culmina”, adică, „din adîncuri către culmi”. Cuprul ne este aliat, noi trebuie doar să păstrăm controlul și măsura.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
