Ai curaj să mă condamni?

Mirela Dumitrașcu

28 June 2015

Mirela DumitrașcuDa, am un copil mic și da, lucrez. Nu, nu sunt drogată de muncă și nu, nu mă simt vinovată, chiar deloc. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu am impresia că îi neg copilului ceva. Ba, dimpotrivă, îi ofer mai multe.

Îi ofer o mamă atentă, atunci când este cu el, îi ofer o mamă realizată care mai târziu nu-și va revărsa frustrările asupra copilului. O mamă ce nu îi va spune vreodată copilului că a trebuit să renunțe la ceva din cauza lui. Îi ofer copilului exemplul că în viață le poți face pe toate, cu puțină voință; îl încurajez să devină independent, atât psihic cât și financiar. Pentru că o femeie cu un loc de muncă nu depinde de nimeni și nu este nevoită să facă compromisuri doar din cauza faptului că nu dispune de suficienți bani pentru a se întreține.

Ziceam că îi ofer copilului o mamă atentă. Ai auzit cumva vorba aia despre calitate? Contează calitatea, nu cantitatea. Văd sute, mii de mămici casnice, cu copii mici. Creșa, pentru ele, e mai rău ca iadul. Nimic nu e mai bun decât prezența lor lângă copil, chiar dacă acea prezentă se traduce în statul pe canapea cu telefonul în mână sau la ureche, în timp ce copilul stă tâmpit cu ochii în televizor. Sau, mai rău, dacă acea prezență se traduce într-un curățat casa în mod necontenit, în timp ce copilul face orice pentru a atrage atenția mamei. Calitate sau cantitate? Două ore din zi numai pentru copil sau o zi întreagă în care copilul face orice pentru o fărâmă de secundă în brațele mamei, în pofida faptului că mama se află în aceeași încăpere cu el? Nu știu, spune-mi tu.

working mom

Copilul meu merge la creșă. E un copil sociabil, zâmbitor. Un copil căruia nu-i lipsește nimic, cel puțin în momentul de față. Un copil căruia îi pot oferi orice, o casă și o familie senină, a cărei membri sunt pe același plan. E un copil a cărui familie nu riscă să se destrame din cauza frustrărilor personale sau a lipsurilor materiale. Fiecare membru face partea lui și nimeni nu îl ajută pe celălalt. Nu, nu ajută, pentru că a ajuta înseamnă să faci ceva ce cade în sarcina celuilalt. La noi nu există sarcini proprii, fiecare își dă contribuția când și cum poate. Și chiar funcționează, te asigur. Ai putea să încerci și tu, aștept să-mi povestești cum e.

Nu am de gând să dau rețete de fericire, fiecare știe ce e mai bine pentru el și familia sa, dacă are; dacă nu are, să nu-și permită să judece pe cei care au. Și viceversa, bineînțeles. Fiecare are echilibrul lui, doar noi știm ce e mai bine pentru noi și familia noastră. Poate că mâine voi lua o hotărâre diversă, poate voi hotărî că ceea ce am făcut până azi de mâine nu mai e bun. Și totuși, nu, nu voi veni să-ți spun că ai avut dreptate. Fiecare moment din viață are prioritățile lui. Copilul meu este cea dintâi, dar nu poate fi o prioritate independentă de ceea ce se află în jurul lui. Este o prioritate interdependentă și nu pot ignora lucrul acesta. Nu mă pot preface că maternitatea și statul acasă trebuie să meargă mână-n mână, caracterul meu e altul. Am învățat că nu trebuie să lupți cu ceea ce ești și cu ceea ce simți, atâta timp cât nu vrei să te pierzi în mulțimea sentimentelor de vinovăție. Lasă moralismele, sunt doar un paravan pentru cei care se rușinează de propria esență.

Citiți și Să nu faci copii!

Să nu vii să-mi spui că viața mea e haotică, dacă nu ai fost în pielea mea măcar o zi! Și nici că soțul meu, tatăl copilului meu, suferă că nu găsește seara o ciorbă caldă. Ciorba se face în echipă, eu tai ceapa, copilul pune sarea, soțul amestecă-n oală. Și uite așa ne petrecem timpul împreună, între o glumă și un sărut. Știi faza aia în care soțul vine acasă și îi trântești farfuria cu ciorbă pe masă și aștepți cu sufletul la gură să scoată măcar o vorbă? Momentul ăla în care ești sătul după o zi întrega de stat în casă și simți nevoia să ai măcar un contact cu viața de după ziduri? Momentul în ăla în care vrei să simți că trăiești și tu, chiar și prin vorbele celui de lângă tine? Știi, nu? Eu nu vreau asta, vreau să trăiesc, vrea să sfidez viața zi de zi. Vreau să îi arăt copilului meu că în viață nu e musai să te anulezi ca persoană pentru a fi părinte. Ai curaj să mă condamni?

Pe Mirela o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Unde dispar iubitele după căsătorie

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,124 views

Your tuppence

  1. Cristina / 30 July 2015 18:58

    Draga mea, iti inteleg punctul de vedere,este dreptul tau sa alegi sa stai cu copilul tau sau sa te intorci la job-ul pe care il ai.
    Mi-am petrecut 2 ani acasa cu puiul meu, desi sunt o feminista convinsa si cred ca rolul femeii este extrem de complex,dincolo de educatie samd. Eu nu am privit dedicarea timpului meu in totalitate copilului ca pe o obligatie,ci ca pe un privilegiu.
    In fine,cei 2 ani au fost cei mai intensi si plini de surprize din viata mea. Nu am ratat niciun pas,niciun dintisor,niciun zambet. Iar toate astea sunt de neegalat. M-am plimbat,am cantat si dansat cu el,dar am gasit timp si pt sot,casa, prieteni.
    Ma intristeaza ca v-ati privat de toate astea.
    Timpul trece, copiii cresc, ramanem cu amintirile.
    Dar e alegerea fiecaruia.
    🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
  2. Fania / 29 July 2015 16:21

    Faci foarte bine! Am lucrat de cand copilul meu avea 4 luni, la 3 ani a mers la gradinita, la una privata pentru ca ne permiteam. Acum este un adolescent frumos si echilibrat care a intrat la liceul pe care si l-a dorit, care canta intr-o trupa rock, care face treburile in casa cot a cot cu noi, care este laudat peste tot unde se duce. Am fost mama cu norma intreaga dar sunt si pe picioarele mele. Copilul meu a invatat ca in vacante poate munci sau poate face voluntariat, poate canta si poate face antrenamente, a invatat ca poti face orice daca iti doresti si cel mai important a invatat de la noi ca iti poti gestiona timpul asa cum doresti dar e foarte important sa stii sa faci asta!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Cristi R. / 29 July 2015 1:24

    O reteta ideala pentru cei ce au norocul de a avea un venit civilizat.

    PS. De ce spun asta?
    Pentru ca nu toti copiii au sistemul imunitar suficient de tare pentru a rezista in cresele obisnuite si dupa multiplele imbolnaviri ale micutului copil povestea numai este chiar asa de roz cum pare in acest text.

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  4. Madalina / 28 July 2015 13:13

    Te felicit pentru articol!! Ma regasesc total in el! Am fost condamnata cand am spus ca aleg sa stau acasa doar 1 an in concediu maternal. Fiecare stie ce e mai bine pentru el si pentru copilul lui. Mult succes in tot ce faci si sanatate ! Te pup

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  5. Lilia / 28 July 2015 12:45

    … cu un mic-mare amendament, de ce sa-i reprosez ceva copilului cand esti unica decidenta in venirea lui pe lume?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. adriana / 29 June 2015 17:29

    N-am curaj sa judec, sunt la fel ca tine. Ma regasesc in ceea ce ai scris.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  7. Dana / 29 June 2015 10:48

    Fara suparare, dar in conditiile actuale cel mai bine e sa ai independenta financiara, ca in cazuri de Doamne fereste – boala, divort etc – sa nu stai sa depinzi de unul-altul. mai ales cand ai copil, asta mi se pare prioritar…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply
  8. Belle dImagination / 29 June 2015 9:54

    Eu am curaj să-ţi spun că ar trebui să le zici tuturor celor care te judecă să-şi bage judecăţile de valoare unde nu-i bate soarele. Adânc şi fără lubrifiant.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  9. andreea / 28 June 2015 22:32

    probabil AI UITAT ca unele crese/gradinite costa cat un salariu mediu pe economie. mamele cu salarii mici nu isi permit intotdeauna acest lux si este bataie pe acele locuri. nu cred ca preocupa pe nimeni alegerile tale personale 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 7
    Reply
  10. ria / 28 June 2015 20:39

    Mă bucur că văd pe cineva cum pune punctul pe i în privința asta – nu voi uita niciodată cum la mine în bloc am fost considerată nebună în ultimii 15 ani fiindcă am ales să muncesc – eram singura măritată și apoi divorțată care a avut servici și copil! Nu, nu sunt bogați ca să își permită să țină nevestele acasă, sunt doar săraci cu duhul și plini de prejudecăți!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro