Să dai pentru că vrei, nu pentru că aştepţi ceva în schimb. Doar atunci nu vei fi dezamăgit.
Acum patru ani stăteam la o ciocolată caldă cu un prieten şi dezbăteam aprins următoarea dilemă: „Există sau nu altruism? Nu cumva a fi altruist este tot o formă de egoism, fiindcă dai ca să te simţi validat, dai ca să ţi se întoarcă recunoştinţă şi mulţumiri? Dai doar ca să te simţi mare şi tare că poţi să ajuţi pe cineva.”
Pe scurt…există fapte care să fie „selfless”, făcute fără a te gândi la tine?
Desigur, e ca şi cum ai cere subiectului obiectivitate. Normal că faci ceea ce îţi vine uşor să faci, sau faci ce crezi că îţi va aduce beneficii (fie ele materiale sau sufleteşti) sau plăcere cândva în viitor.
Cum ar trebui să fie, aşadar, fapta pur altruistă, făcută strict pentru altul?
Încă nu am găsit răspunsul.
Până atunci, altruismul va rămâne pentru mine cea mai bună formă de egoism: cea din care câştigă mai mult de o persoană.
Citiţi şi
Nu bilanț voiesc să fac, ci s-aduc mulțumire și recunoștință
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.