Alt-truism

14 September 2010

Să dai pentru că vrei, nu pentru că aştepţi ceva în schimb. Doar atunci nu vei fi dezamăgit.

Acum patru ani stăteam la o ciocolată caldă cu un prieten şi dezbăteam aprins următoarea dilemă: „Există sau nu altruism? Nu cumva a fi altruist este tot o formă de egoism, fiindcă dai ca să te simţi validat, dai ca să ţi se întoarcă recunoştinţă şi mulţumiri? Dai doar ca să te simţi mare şi tare că poţi să ajuţi pe cineva.”

Pe scurt…există fapte care să fie „selfless”, făcute fără a te gândi la tine?

Desigur, e ca şi cum ai cere subiectului obiectivitate. Normal că faci ceea ce îţi vine uşor să faci, sau faci ce crezi că îţi va aduce beneficii (fie ele materiale sau sufleteşti) sau plăcere cândva în viitor.

Cum ar trebui să fie, aşadar, fapta pur altruistă, făcută strict pentru altul?

Încă nu am găsit răspunsul.

Până atunci, altruismul va rămâne pentru mine cea mai bună formă de egoism: cea din care câştigă mai mult de o persoană.



Citiţi şi

Infantilizarea globală

Nu bilanț voiesc să fac, ci s-aduc mulțumire și recunoștință

Dorințe de Crăciun

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Mara Ambrosie
    Mara / 14 September 2010 10:43

    Multumesc pentru raspuns, Dora! Cam asta era si dilema mea, daca exzista printre noi cei care sa faca total dezinteresati un gest pentru cei de langa ei, sau daca sunt un simplu mit. Intr-adevar sunt rari. Multi din cei care par a face doar pentru altii mi s-au aratat a fi din categoria care da cu o mana si cu cealalta cer, adica departe de definitia altruismului pur.

    Deseori ma intreb daca sunt eu capabila de asa ceva, daca am dat vreodata cuiva fara sa ma gandesc la mine sau fara sa vreau sa ma simt eu bine. Dar oare, daca m-am simtit eu bine dand, se anuleaza gestul? Si asta ramane de vazut.

    Cat despre cei anonimi, da, cu siguranta sunt apropiati de idealul altruismului mai mult decat unele “celebritati” care isi ingrasa capitalul de imagine cu gesturi marete.

    Reply
  2. Dora / 14 September 2010 10:27

    Am mai auzit aceasta afirmatie … “altruismul” este o alta forma de egoism”…si va spun deschis ca mi se pare aberanta…
    Eu as sustine sus si tare ca e doar o “fraza” izvorata dintr-o filosofie de frustrat “egoist”, care a dorit sa nu fie singular…caci oricat as incerca, logica mea nu ii gaseste nici o explicatie! Si cam cum ar putea altruismul, sa fie doar o alta forma de egoism?… Cam cum, atunci cand renunti la tine spre binele altuia, caci despre asta e vorba, devii egoist, cautand defapt o recunoastere sau nu stiu ce lauri?… E absurd! Si-am sa va mai spun, ca nu cred ca gresesc atunci cand sustin ca altruistii, sunt anonimi, si ca de cele mai multe ori nici macar nu li se multumeste din partea celor pentru care au sacrificat ceva din ei, din timpul lor, sau din placerile lor, asa ca nu vad unde e recunoasterea… Aaaa, in proprii lor ochi imi veti spune… Si asa daca ar fi, ma intreb cine si-ar crea un oarecare disconfort (pentru ca de multe ori, altruismul o implica), doar pentru a se simti mai bine cu sine?… Eu zic sa lasam Cezarului ce-i al Cezarului… Acesti oameni (sau aceasta manifestare a sinelui…) exista, sunt printre noi…chiar daca foarte rari, ei sunt cei perceputi uneori ca “ingeri salvatori”, sau “prieteni de nadejde”, sau “necunoscuti aflati la momentul si locul potrivit”, si nu mai zic de “mame” (sau “sotii”), care deja ridica exponential numarul acestora, caci ele, sunt peste tot!…,in marea lor majoritate sunt niste altruiste necunoscute, si care, in afara de stralucirea din ochii copiilor lor, si poate un “multumesc” spre sfarsitul vietii, nu stiu de ce fel de recunoastere primesc din partea societatii, sau chiar a celor pt care au sacrificat ceva de-a lungul vietii… 🙁

    Q.E.D. … 🙂

    ALTRUÍST, -Ă, altruiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. – Din fr. altruiste.
    Sursa: DEX ’98; ~stă (~ști, ~ste) și substantival. Care acționează dezinteresat în favoarea altcuiva; care manifestă altruism. /<fr. altruiste;

    ALTRUISM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme,Sursa: DEX '98; s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în folosul altora. [Sil. al-tru-] /<fr. altruisme, Sursa: NODEX
    s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme), Sursa: MDN; s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr. altruisme, cf. lat. alter – altul], Sursa: DN; s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme, Sursa: DLRM;s. generozitate.

    Altruism ≠ egoism, egotism

    Reply
  3. Dora / 14 September 2010 10:21

    Am mai auzit aceasta afirmatie … “altruismul” este o alta forma de egoism”…si va spun deschis ca mi se pare aberanta…
    Eu as sustine sus si tare ca e doar o “fraza” izvorata dintr-o filosofie de frustrat egoist, care a dorit sa nu fie singular…caci oricat as incerca, logica mea nu ii gaseste nici o explicatie! Si cam cum ar putea altruismul, sa fie doar o alta forma de egoism… Cam cum, atunci cand renunti la tine spre binele altuia, caci despre asta e vorba, devii egoist, cautand defapt o recunoastere sau nu stiu ce lauri… E absurd! Si-am sa va mai spun, ca nu cred ca gresesc atunci cand sustin ca altruistii, sunt anonimi, si ca de cele mai multe ori nici macar nu li se multumeste din partea celor pentru care au sacrificat ceva din ei, din timpul lor, sau din placerile lor, asa ca nu vad unde e recunoasterea… Aaaa, in proprii lor ochi imi veti spune… Si asa daca ar fi, ma intreb cine si-ar crea un oarecare disconfort (pentru ca de multe ori, altruismul o implica), doar pentru a se simti mai bine cu sine?… Eu zic sa lasam Cezarului ce-i al Cezarului… Acesti oameni (sau aceasta manifestare a sinelui…) exista, sunt printre noi…chiar daca foarte rari, ei sunt cei perceputi uneori ca “ingeri salvatori”, sau “prieteni de nadejde”, sau “necunoscuti aflati la momentul si locul potrivit”, si nu mai zic de “mame” (sau “sotii”), care deja ridica exponential numarul acestora, caci ele, sunt peste tot!…,in marea lor majoritate sunt niste altruiste necunoscute, si care, in afara de stralucirea din ochii copiilor lor, si poate un “multumesc” spre sfarsitul vietii, nu stiu de ce fel de recunoastere primesc din partea societatii, sau chiar a celor pt care au sacrificat ceva de-a lungul vietii… 🙁

    Q.E.D. … 🙂

    ALTRUÍST, -Ă, altruiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. – Din fr. altruiste.
    Sursa: DEX ’98

    ALTRUÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival. Care acționează dezinteresat în favoarea altcuiva; care manifestă altruism. /<fr. altruiste

    ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme.
    Sursa: DEX '98

    ALTRUÍSM n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în folosul altora. [Sil. al-tru-] /<fr. altruisme
    Sursa: NODEX

    ALTRUÍSM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme)
    Sursa: MDN

    ALTRUÍSM s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr. altruisme, cf. lat. alter – altul].
    Sursa: DN

    ALTRUÍSM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme.
    Sursa: DLRM

    ALTRUÍSM s. generozitate.

    Altruism ≠ egoism, egotism

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro