Ne trezește noaptea, ne pune întrebări incomode și ne dă peste cap rutina. Dar ce-ar fi dacă anxietatea nu ar fi inamicul din poveste, ci personajul care ne arată drumul? Psihoterapeutul Cazimir Comandașu, de la Centrul EKA, ne provoacă să schimbăm scenariul: să transformăm anxietatea dintr-un blocaj într-un aliat.
***
Cazimir, pentru început, cum ai defini anxietatea?
Anxietatea este o stare emoțională caracterizată prin îngrijorare, tensiune și neliniște. Este reacția naturală a corpului atunci când percepe un pericol – real sau doar imaginar – și funcționează ca un mecanism de protecție. Poate apărea sub formă de gânduri încărcate de teamă, comportamente de evitare sau manifestări fizice precum ritm cardiac crescut, tensiune musculară ori respirație accelerată.
Există mai multe tipuri de anxietate – de la anxietatea generalizată sau de separare, la fobii, tulburări de panică sau anxietate indusă de substanțe ori medicamente. Devine problematică atunci când este excesivă, persistentă și interferează cu viața de zi cu zi.
Sună mai degrabă ca o problemă de evitat. Poate anxietatea să fie… benefică?
Da, și chiar merită să ne uităm la această perspectivă. În primul rând, anxietatea este un semnal de alarmă care poate avertiza asupra unor pericole, uneori chiar înainte ca ele să se manifeste.
În al doilea rând, poate fi un bun ghid interior. Dacă ne întoarcem spre ea cu curiozitate, ne poate ajuta să identificăm ce ne neliniștește cu adevărat, ce frici, valori sau dorințe avem în profunzime.
Mai mult, poate deveni un motor al motivației – ne ajută să fim mai organizați, atenți la detalii și conectați la prezent. Și, nu în ultimul rând, persoanele cu anxietate tind să fie mai sensibile la emoțiile celor din jur, ceea ce poate dezvolta empatia și relații interpersonale autentice.
Cum transformi concret anxietatea într-un aliat?
Primul pas este conștientizarea. Să îți observi anxietatea fără să o judeci și să te întrebi: „Ce încearcă să îmi transmită?”
Apoi vine acceptarea – ca stare, ca emoție. Nu tot ceea ce este incomod este și rău pentru noi. Acceptarea reduce din intensitatea anxietății.
Există și instrumente practice: terapia, respirația conștientă, meditația, jurnalul sau mișcarea fizică. În doze gestionabile, anxietatea devine una dintre cele mai sincere voci ale corpului – îți spune unde să fii atent, unde să cauți sens și, în lipsa semnalelor ei, unde te poți relaxa.
Și dacă, totuși, anxietatea scapă de sub control?
Atunci când anxietatea preia controlul asupra vieții și duce la comportamente dezadaptative, e important să ceri ajutor. Recomand întâlnirea cu un psihiatru, psihoterapeut sau psiholog clinician. Nu ești singur în această luptă, iar sprijinul specializat face diferența.
Într-o frază, care ar fi mesajul tău pentru cei care se confruntă cu anxietatea?
Să nu o vadă doar ca pe un dușman. Atunci când învățăm să o ascultăm și să o gestionăm, anxietatea poate deveni o prietenă care ne îndrumă către o viață mai conștientă și mai autentică.
Poate că nu ai ales-o, poate că ai fi preferat să nu o cunoști. Dar dacă o privești altfel, anxietatea nu e aici să te încurce, ci să îți spună unde să cauți răspunsuri. Și, în felul ei ciudat, să îți fie alături când ai mai mare nevoie.
Citiţi şi
Interviu excepțional cu Carl Honoré
De la agitație la prezență: ghid interior pentru începutul de toamnă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
