Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu credeam că îți voi scrie iar, public

22 July 2019

Mi-e dor de tine! Știi? Știi cum se scurge noaptea din mine, iar dimineața calc în el și mă reîncarc? Acum, că nu vorbim des și mult ca de obicei, mi-e cu atât mai dor. Dorul ăsta sfâșie. Doare. Lasă urme pe unde nu mă aștept, urme și răni pe care doar tu poți să le ștergi și să le închizi.

Nu credeam că îți voi scrie iar, public, chiar mă hotărâsem să nu o mai fac și acum trebuie, trebuie să fac asta, nu pot altfel, nu sunt în stare să nu. Nu pot păstra numai pentru mine.

Ți-am spus azi că te iubesc? Nu știu, poate că da, într-un mesaj text trimis pe telefon. Și ce dacă? Îți spun peste tot: te iubesc! Auzi? Simți asta, acolo, printre valuri? Dacă nu sunt valuri, poate marea e calmă, ar trebui să simți asta în fiecare mângâiere a apei. Vei vedea și simți cât de dor îmi este cu prima ocazie când ne vom întâlni. Mai știi? Mi-ai cerut asta. Da, o să fac să vezi și să simți.

Oare cuvântul “dor” provine de la “a durea”? Nu cred, chiar dacă le simt pe ambele în același timp când nu ești cu mine. Mai știi teoria mea despre realitate și adevăr? O știi sigur, chiar ai încercat să o combați. Dar nu poți nega că noi avem adevărul nostru care, nu întâmplător, este complet diferit de realitatea care încă ne ține separat.

Citiţi şi Am început să ne tot certăm la două zile. Păi, aşa se face?

Și mai știu, amândoi știm, că fiecare face tot ce ține de el pentru a ajunge împreună. Abia acela va fi începutul. Nu îl vei putea socoti drept un final fericit. Vei simți, ca și mine, că este un început.

Pe Felix îl găsiți și aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Rușine cu voi!

Te-am iubit la nebunie, exact așa cum erai

Am știut că vei veni!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Bianca / 27 July 2019 8:32

    Invidiosii ca acesti fraieri nu pot avea iubire.

    0
    0
    Reply
  2. Bianca / 27 July 2019 8:29

    Gargara pe care o citesc fraierii.

    0
    0
    Reply
  3. Gogu / 26 July 2019 18:24

    Gargară pentru fraiere

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro