Ave Maria are doar Vocea ei

Anca Constantin

16 September 2012

Azi ar fi fost ziua ei…

O Femeie frumoasă, cu inima plină ochi de iubire, de forță, de credinţă că orice ar fi zâmbetul nu-i va părăsi niciodată spiritul ! Am văzut-o prima dată, acum ani şi ani, vorbind despre muzică, într-o gradină, în plină vară, în plin soare… soarele ei ! Mi-a luminat ochii din prima clipă…

Era… cum să aduni aşa un om în cuvinte? Era… efervescentă, pătimaşă, povestind despre meseria sufletului ei – muzica – , fericită că Dumnezeu i-a dat aşa un har minune, fericită că poate iubi, că e iubită, că îşi poate împlini vise, mulţumind pentru cele deja trăite, fericită că se poate ridica şi zâmbi peste toate prin câte a trecut-o viaţa, cu credinţa că totul va fi bine, oriunde, oricum… Era Vie !

Am ascultat-o fără să ştiu încă nimic despre ea… nimic în afară de ce simţeam… Şi simţeam că vibrez, că o cunosc de când lumea, că aş da orice să ajung într-o zi să-i văd ochii faţă în faţă şi să-i strâng mâinile, să-i spun că mi-a atins sufletul şi că îi mulţumesc pentru că există !

Am urmărit apoi mereu unde aş putea s-o mai văd, s-o aud… am căutat şi ascultat tot ce-am putut găsi cântat de Vocea ei… Mi-am întipărit în mine pentru mereu ochii ei, gesturile, Bucuria cu care zâmbea. Am văzut-o atât de rar sau deloc altfel decât zâmbind… Un zâmbet larg, cald, dogoritor, molipsitor, cu ochii frumoşi, negri, în adâncul cărora am ghicit taine de copilă, visând, râzând, alergând spre viaţă… de femeie, iubind, dansând, fremătând, fără somn, cu vise, cu lacrimi, cu speranţă, cu putere, vie… mamă, înger, lumină, mâini strânse în rugăciune şi veghe peste toţi ai ei dragi şi, iarași, Femeie…

Am văzut-o apoi în ultimele luni… Mereu puternică… Fără să lase durerea ei să ne doară pe noi!

Apoi a dispărut… A plecat Acasă, ne-a plecat acolo unde sufletul ei poate cânta în Lumină îngerilor atât de norocoşi s-o primească…

N-am s-o uit niciodată, n-am voie s-o uit niciodată…

Ascultând “Ave Maria” ei, în ajunului acelui Crăciun, am plâns ca pentru cel mai drag suflet… M-a alinat tot ea… liniştea, iubirea şi Dumnezeul din vocea ei!

Mi-a părut multă vreme atât de rău că timpul n-a fost destul de rabdător încât s-o pot întâlni o dată, doar o dată, cu adevărat, real… Dar ştiu că tot ce a lăsat în sufletul meu e la fel de real ca oricare îmbrătişare aievea…

Aş putea scrie pagini şi iar pagini despre câte a făcut în viaţă, cu vocea, inima şi spiritul ei… Dar vreau să las aici o doar portiţă, o fereastră, pe care să vă provoc s-o deschideţi, s-o căutaţi voi… Ne rămâne pentru mereu – Inspiraţie !

Cel mai aproape îmi e azi să închid ochii şi s-o caut în văzduh, să respir toamna în care s-a născut şi să-i şoptesc cu toate lacrimile cu care o iubesc – “Azi ar fi fost ziua ta… La toţi anii, draga mea dragă! La toţi anii, Anca Parghel !“



Citiţi şi

Fane

#Colectiv nu e despre corupție

Scrisoare către Freddie Mercury

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,536 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro