Din categoria “eram vegani și când mâncam dinozauri”, să vedem ce mai publică cualiti press, aia formată din verișoarele redactorului șef, de trebuie să le corectezi de trei ori articolul pe care l-ai scris tot tu, de exasperare că nu sunt în stare nici să transcrie corect un text sau un interviu înregistrat pe reportofon.
Gladiatorii romani au fost vegetarieni, erau hrăniți cu orz ca să își pastreze agilitatea. Zice recent o publicație. Fără doar și poate, mă gândesc, doar aveau romanii tot interesul să le dea cea mai bună hrană celor care urmau să moară în maximum trei lupte, rupând orzul de la gura populației și chiar a împăratului, silit să mănânce limbi de ciocârlie și animale moarte pentru desfătarea simțurilor. Studiile mele de antropologia alimentației gladiatorilor se rezumă la filmele cu Asterix și Obelix, din care am înțeles că Obelix mânca un bou, un mistreț si câteva zburătoare la o masă, iar pentru restul tribului trebuia să pregătească druidul o băutură magică ca să aibă atâta putere cât mâncătorul de fripturi.
Rușinată de incultura proprie, am accesat articolul original, ca să mă lămuresc direct de la sursă. Cum ziceam, cualiti press. Zice originalul că gladiatorii erau hrăniți cu cereale inferioare tocmai pentru că nu erau favoriți în studiile statistice de longevitate. Și că alimentația consta mai ales din cereale, ca a restului populatiei. “Mai ales” ăsta schimbă puțin sensul afirmației, dar de ce să ne încurcăm traducând cuvinte mici, iese articolul prea lung și nu mai avem loc în pagină pentru topul maneliştilor și ultimul aliment care vindecă în 48 de ore cancerul.
Și au mai descoperit antropologii că oasele gladiatorilor conțineau mai mult stronţiu, un element radioactiv foarte prietenos, atât de util și în cazul moaștelor și a terapiei cu tot felul de pietre aduse din fundul mării, din jurul vulcanilor și a zonelor cu miracole tip găini cu trei picioare. Stronţiu care provenea dintr-o băutură specială, făcută din cenușă de plante și alte ingrediente necunoscute (probabil nițeluș din pudra magică obținută de la ultima erupție a Vezuviului), băută pentru a compensa aportul insuficient de minerale. Cum bem noi acum băuturi din tablete efervescente de calciu și magneziu, sper că fără stronţiu, însă.
Repet până la exasperarea celor care se ostenesc să priceapă ce scriu: colesterolul e sursa de sinteză a testosteronului, care dă combativitate, fertilitate femeilor și farmec bărbaților (ca să nu intru în amănunte de masculinitate). Nu există colesterol vegetal; fitosterolii din plante nu pot fi sursă pentru testosteron. Și nici pentru lecitina atât de necesară sistemului nervos. Băieții “cu mușchi” îndopați pe la sălile de sport cu pulberi proteice provenite din soia sunt mărturie, cu ţâţicile lor cu tot. Asta nu înseamnă, evident, că putem mânca precum bunicii noștri pâine cu slănină toată ziua – bună ziua, nefăcând nici un fel de efort fizic. Ci cu măsura efortului pe care îl facem și a frigului la care suntem expuși.
Iar celor care mestecă fără încetare migdale, alune etc pentru că sunt “bune” și își scaldă mancarea în ulei, că e de măsline, doamna doctor, le reamintesc că abuzul de grăsimi vegetale este la fel de nociv ca cel de grăsimi animale, producând același grad de arterioscleroza (popular, îngroșarea arterelor).
Deși ezit dacă e mai periculos să ne îndopăm cu fripturi și omlete sau să citim presă tendențioasă ori de proastă calitate, scrisă în stilul caracteristic românesc “las’ că merge ș-așa”. Tot infarct poți face de la amândouă.
***
Atunci când este vorba de sănătatea ta este important să fii corect informat. Și nu există o sursă mai bună decât informația directă de la medicii de la Harvard Medical School. Site-ul spitalului Regina Maria are de curând o nouă secțiune în care experții americani te vor informa despre ce înseamnă să trăiești mai mult și mai sănătos.
Citiţi şi
Un mesaj de la Catherine, Prințesa de Wales
Misterul prințesei de Wales elucidat: Kate a declarat că face tratament pentru cancer
Are dr. David Sinclair dreptate în ce susține legat de îmbătrânire?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.