Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ei, cum e cu statul acasă? V-ați săturat deja unii de alții?

16 March 2020

Ei, cum e cu statul acasă? Se transformă sau nu într-o nevroză colectivă? E bine, e rău, e așa cum v-ați închipuit că trăiesc cei care stăteau acasă și înainte?

V-ați săturat deja unii de alții? V-ați cunoscut deja, v-ați plictisit deja, v-a cuprins sentimentul de inutilitate, mai reușiți în vreun fel să vă distrageți atenția de la propria persoană fără colegii cu care mai schimbați o vorbă la serviciu din când în când sau care beați o cafeluță în pauză? Hm, cum e?

Vă place acasă, cum vi se par pereții, cum vi se pare viața trecând dintr-o cameră în alta sau nici măcar pentru cei care trăiesc într-o singură cameră, mai găsiți ceva interesant la TV sau v-ați săturat deja și de asta, vă doare capul de la atâtea seriale? Ați epuizat toate rețetele pe bază de fasole și mazăre? Vă simțiți picioarele și spatele amorțite, aveți draci? Ce, copiii? Ce-i cu copiii, ce, îs niște mici vampiri energetici? Wow!

Bine ați venit în lumea celor pe are i-ați judecat până acum, în lumea celor pe care i-ați invidiat neștiind, neavând habar de ce înseamnă cu adevărat să stai acasă: welcome!

Jean Loup Sieff, Etretat, Easter, 1977

Tu, care te uitai urât la doamna educatoare cam neagră la față atunci când îți luai plodul acasă, cum e îngerașul? I-a cam năpârlit puful? Și ține cont că-i al tău și că e doar unul sau doi sau trei sau nu contează că oricum n-ajungi la vreo 20-25 de îngerași. Ce? Ea nu-i om ca tine, ea „ar trebui să fie făcută pentru asta”? Păi, tu nu „ar trebui să fii făcut pentru a fi părinte”?

Și tu, care te simțeai invadat de bătrânii din tramvai. Tu, care te întrebai de ce naiba nu stau acasă și-ți ocupă ție locul în tramvai. Tu, muncitorul, tu, omul care trebuie să se sacrifice pentru a merge la serviciu pentru ca ei să-și primească pensia, tu, făcătorul de bine, care avea nevoie de oleacă de odihnă pe scăunelul ăla râvnit și de picioarele lor bătrâne. Ei, cum e? Îți arde de plimbărică, de ce nu te odihnești acum? Stai acasă, odihnește-te, simte-te inutil, pensionar, pe perioadă nedeterminată!

Citiți și A venit vremea să ne cunoaștem

Bun, care mai este, care se mai simte bolnav de stat acasă? Ah, da, dar ce-i cu paloarea asta pe față, dragilor salariați, care, vai, „am muncit toată ziua, tu  stai acasă, ai mintea odihnită, ai chef de ceartă, de vorbă and so on”, ce se întâmplă cu voi acum? De ce nu vă odihniți și voi oleacă mintea aia atât de muncită? Hai că se poate! Ce-i așa greu să stai acasă, să faci mâncare, să faci curat, să strângi după îngerași, să-i crești maaaari, să-i faci arhangheli, să le oferi cea mai bună educație, să-i faci ascultători, iar și iar și iar…ce-i, vă apucă bâzdâcul? Șșșșt, auziți-o pe asta: minte odihnită în corp stat acasă!

Mdaaa, ah, erau să-mi scape! Stătătorii acasă care se tem să nu-și piardă serviciul. Care se tem că nu-și vor mai găsi un alt serviciu după, după… care se simt neputincioși în fața hăului de incertitudini, în fața posibilităților limitate de a face ceva chiar dacă posedă o multitudineeee de skill-uri (n.red. calificări) și experiență și mai ales, care știu ce vor de la viață, care știu să ceară, care au planuri despre „unde se văd peste cinci ani” etc. Ce-i cu voi oameni? Doamne, dar sunt atâteeeea locuri de muncă, există atâtea posibilități de a-ți face propriul business, trebuie doar să știi ce vrei și mai ales trebuie SĂ VREI, nu? Parcă așa era… sau nu era așa? Hai, n-o dați întoarsă doar pentru că sunteți acum în situația de a vă cloci alte idei și poate, na, poate de a vă revizui CV-ul care, guess what, s-ar putea să nu aibă parte de prea multe vizualizări. Dar asta e, curaj, hai, trebuie să fiți încrezători, să aveți răbdare, o să găsiți voi ceva, VA FI BINE.

Cred că e suficient. V-ați prins și voi deja că statul acasă nu-i raiul pe pământ, ba chiar e invers. Și dincolo de felul în care fiecare dintre noi facem față situației de acum, mai găsim ceva de învățat? Altceva decât despre cum ne aprovizionăm, ne igienizăm, ne ocupăm timpul, altceva? Nu? Ok, atunci e bine să mai apară câte un virus de ăsta care să ne arate cât de mici și neînsemnați suntem de fapt.

Pe Simona o găsiți și aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum ar fi să aibă mamele astea o casă de marcat fermecată din care să iasă un bon cu toate lucrurile pe care le fac?

Am fost la coafor și apoi am făcut sarmale

Putem trăi cu mult mai puțin și să nu ne fie neapărat rău?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. El / 27 March 2020 7:21

    Prea bine 👍

    1
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro