Eram mai tânăr și mă gândeam că aș putea să scriu scenarii de film. M-am întâlnit în acest scop, într-o cafenea austeră, cu un scriitor român stabilit de decenii în America.
El, mai de succes decât voi fi eu vreodată, făcea deja asta și la prețuri avantajoase. Se îmbogățise. Era bine. Mi-a dezvăluit atunci câteva dintre igredientele care fac un film de cinema să primească viza de Hollywood. Mi le-am notat conștiincios. N-am terminat niciun scenariu, nici măcar scurtul-metraj, foarte românesc, care-și propunea să arate intersecția dintre un mogul al cuielor din Buzău și doi ziariști semi-șomeri. Dar nici n-am mai privit de atunci o peliculă fără să caut să identific grila. Era de fiecare dată acolo. Omul avusese dreptate. Fusesem orb să nu o văd.
Una dintre tezele scriitorului-scenarist era aceasta: un film de cinema care să reziste pe piață, cu un profit decent, trebuie să prezinte o femeie (preferabil frumoasă, divă, dar nu obligatoriu) la o cumpănă a vieții. Femeia poate să fie personaj secundar, dar e și mai bine atunci când e chiar primadona.
Rulează acum în cinematografele din țara noastră filmul “Lucy”. Nu e cine-știe-ce capodoperă, dar respectă întocmai rețeta. Se va acoperi de glorie comercială. Specialiștii în cinema îl numesc science-fiction-filosofic. Are două nume enorme pe afiș: Scarlett Johansson și Morgan Freeman. E de-ajuns?
Istoria pe scurt e aceasta: filmul trece, printr-o demență a unor traficanți de droguri asiatici, de la prima femeie-maimuță, Lucy, dacă știți teoria evoluționistă înțelegeți cazul, la prima femeie-femeie care își folosește, într-o conjunctură, creierul la sută la sută, mai mult decât oricare alt om dinaintea ei.
Ce-o să fie? Cum o să fim cu toții dacă vom sfârși prin a ne folosi conexiunile neuronale la maxim? Ce se va alege de omenire? Filmul lui Luc Besson propune o soluție simplistă, populară, după rețetă, v-am spus. Ideea e interesantă, realizarea șchioapătă, dar întrebarea va continua să macine în mintea, câtă e, a spectatorului.
Teza mea e că suntem mai aproape de prima Lucy decât de aceasta din viitor, dar e teza unui om devorat de o sceptică luciditate și, probabil, definitiv înfrânt de absurdul existenței. E foarte posibil să greșesc evaluarea.
Merită, totuși, să vă faceți frumoase și să vă îndreptați către fotoliul confortabil al celui mai apropiat mall, să urmăriți filmul, să știți că urmează o cale comercială sigură, dar să vă și întrebați cum ar fi?
Cum ar fi dacă pentru o singură zi vi s-ar deschide toate simțurile, toate porțile percepției, dacă v-ați putea revizita toate amintirile, dacă ați putea toate informațiile pe care vi le doriți, dacă ați putea trece dintr-o epocă în alta și ați putea, în sfârșit, să fiți pretutindeni? Pentru o ficțiune, pentru o amiază, ar putea fi suficient.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Explorarea cartierelor din New York: cum să descoperi farmecul fiecărei zone
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
