Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Gust de România

29 April 2013

Tocăniţă de cartofi cu mult mărar…

A fost primul lucru de care mi-a fost poftă imediat după plecarea din ţară.

Dezrădăcinarea nu e doar fizică, nu e doar afectivă, ci şi gustativă.

Laşi în urmă prieteni, vecini cu care stăteai la taclale, obiceiuri, veioza lângă care citeşti seara, gândeşti la binele familiei, dar nu ştii că în ţara cea nouă nu vei găsi hrean pe nicăieri.

Se pierde acel “ca la mama acasă”.

Se pierd aromele şi se caută cu nădejde până găseşti vreun magazin românesc.

Acum sunt multe, au crescut odată cu numărul emigranţilor, dar la început se auzea doar că la Roma ar fi vreunul…

Mici prăvălii înghesuite pe străduţe discrete.

Îţi vine inima la loc când vezi în vitrina frigorifică clasicul parizer, iar pe rafturi ciocolata cu rom, neschimbată de-a lungul anilor.

Românii, din ce în ce mai mulţi, cumpără tobă şi pateuri, halva şi pastă de mici pentru vreun grătar cu prietenii, varză murată şi brânză telemea.

Înăuntru, printre rafturi, te simţi “acasă”.

Observ de ceva vreme o uşoară spiritualizare a acestor locuri: unele au reviste, CD-uri (cu manele, ce-i drept), cărţi de literatură (mângâiate de inima mea) şi chiar mărţişoare (nu ştiţi ce-mi lipseau!).

Aproape de sărbătoarea Paştelui, iată, au apărut cozonacii şi vopseaua de ouă.

Mulţi dintre noi privesc însă şi nu cumpără mai nimic.

Trăind “amestecat” cu italienii, devine totul ciudat, pentru că trebuie să le explici ce e ciorba şi trebuie să-i convingi că iarba cea verde, numită mărar, e bună de mâncat!

Bucătăria italiană, extrem de bogată în reţete, faimoasă în lume, nu se prea întâlneşte cu cea românească.

Noi gândim la sărmăluţe şi ei la scoici…

Una peste alta, pe aici avem şi hrean acum.

Dar nu suntem uniţi în jurul aceleiaşi mese!



Citiţi şi

M-am întors acasă și încă nu îmi pare rău…

Nu din cauza mea ești neglijentă, eu nu mai sunt bărbat din vina ta

Mândrie de olteancă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,004 views

Your tuppence

  1. Vătraiul şi cozonacul | Catchy / 16 October 2013 16:39

    […] mea mirosea a limbă română. Era un amestec de aluat de cozonac, vanilie, cartofi înăbuşiţi şi fotografii vechi. Avea o saltea de puf ( zestre!) pe pat. Mai […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro