Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Happy Blue Monday!

20 January 2020

Da, pe bune! E mult așteptata, mult prea-dorita, prea-minunata, cea mai deprimantă zi din anul ăsta! Zic să ne bucurăm de ea, de fiecare secundă deprimant de prețioasă, mmm, sau poate era invers?! Prețio… depri.. prețios de deprim.. la naiba, trăiesc cea mai deprimantă zi din anul ăsta, ce mai contează câteva aberații sintactice!

Mi-a plăcut aia cu ”cetățenia i-a scăzut drastic credibilitatea în ochii mei”, pfff, cercetătorii ăștia britanici fac parte dintre cele mai mari revelații ale zilelor noastre, au o groază de imaginație, chiar putem spune că suferă de imaginație colectivă! Cred că au aplicat aceeași formulă pe care o aplicăm câțiva dintre noi pentru care timpul se dilată sau se contractă, zic și eu. Adică zilele pot fi, așa, după voia lor deprimante sau nu, cum și timpul, tot singurel, poate trece de nici să-ți dai seama c-a fost, ce-a fost, or să ți se pară că durează hăăăă-ăt.

Da, pe bune, adică vreau să fie pe bune ce zic domnii ăștia, chiar mi-aș dori să avem și o zi internațională a ”celei mai deprimante zi” (chiar, avem una? Daaa? Cum într-un fel? Aaa, sorry, e Blue Monday? Okay, okay!) pentru că într-o astfel de zi, cea mai deprimantă zi dintre zile, pot fi și eu mai acătării deprimată sau deprimantă, nu m-am hotărât încă.

Eu îs meteosensibilă, mă mănâncă urechile atunci când stă să plouă, pe bune, îs mai precisă ca o stație meteo, așa că sensibilitatea asta a mea față de fenomene naturale sau supranaturale mă ajută să mă integrez rapid într-un colectiv depresiv, cu alte cuvinte să fiu părtașă la o depresie colectivă (trebuia să reformulez astfel încât să pot folosi sintagma asta absolut delicioasă ”depresie colectivă”, mmm).

Și pentru că nu sunt o amatoare m-am pregătit din timp pentru această zi: am redus temperatura din casă astfel încât un pinguin, de pildă, să nu simtă vreun disconfort termic, am înlocuit becurile cu o lampă de aia primitivă numită atât de fain opaiț, cu care trec dintr-o încăpere în alta, luminând atât cât să nu-mi afectez predispoziția la deprimare. Așaa, ce-am mai făcut? Aaa, da, am acumulat datorii, da, fix datorii, sufletești, bănești, din ceruri, de pe pământ, nu contează, mi-am inventat amintiri despre vacanțe și chiar, cu câteva exerciții de autosugestie, încă am mai putut simți nisipul mediteranean printre degetele de la picioare…

Și nu în ultimul rând, din marea carte a rezoluțiilor, am ales și eu câteva dintre cele mai imposibil de aplicat, evident, pentru a-mi înlesni reușita: să trezesc izvorul care se află în mine, să-mi ard grăsimea spirituală, să caut în filozofie ceea ce de fapt se găsește în pură fiziologie, să eman în orice zi (în afară de ziua asta) o energie veselă și oleacă tembelă etc., etc.

Aa, nu ăla era ultimul rând pentru că ăsta e ultimul rând (bine, nici ăsta, dar îmi doresc prea mult să folosesc și sintagma asta), m-am dedat la exerciții contemplative în care am reușit să-mi îmbunătățesc cu 2%/zi capacitatea de a simți ura colectivă pentru ziua de luni.

Chiar n-a fost greu, da, cum să fie greu când în zilele noastre ți se dă totul mură-n gură! Poftim, acum o zi a deprimării și cum poți ajunge să fii deprimat într-o zi deprimantă! O zi în care poți suferi și de bulimie, nu de aia cu eliminare forțată prin metode empirice, nu, o bulimie de forma unei îndopări compulsive fără rădăcini emoționale viguros de putrede, cum e și depresia asta pe care e musai s-o trăim cu toții azi.

Și chiar dacă nu vom reuși să trăim o depresie ca la carte (vezi Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), pentru că nu suntem feți-frumoși din lacrimă, altfel spus nu putem deveni depresivi într-o zi cât îi ia depresiei să se instaleze într-un an (și mai ales cum îi ia), măcar să ne dăm silința să amplificăm plictiseala propriilor ocupații de moment, să profităm de reducerile de iarnă cumpărând haine deprimant de reduse și Moși Crăciuni, brăduți sau oameni de zăpadă din ciocolată pe care să-i îndopăm la lumina telefonului, să ne gândim mult și prost siropos la starea inimii pe termen lung, să facem speculații cu privire la ce vrea să însemne totuși vanitas vanitatum și tot ce-și mai dorește sufletul nostru deprimat. Sau deprimant.

Pentru că-i păcat de atâta cercetare. Mare păcat. Și de o așa zi.

Chiar, poți fi deprimant fără să fii deprimat? Uite o altă direcție de studiu pentru faimoasele profeții cercetări britanice!

Dar până una alta: a happy Blue Monday!

Pe Simona o găsiți și aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Degetul magic

20 ianuarie, cea mai deprimantă zi din 2017. Pe bune?

În seara aceea am știut că am nevoie de ajutor și am sunat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro