Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Încep să pricep cum se cerne viața pentru o femeie singură

23 November 2018

Nu, nu mă mai caută nimeni. De doi ani încoace și chiar de dinainte.

Și, Doamne, câți prieteni aveam! Roiau în jurul nostru ca fluturii de noapte la lumină. Sau ca muștele la miere. O comparație poate mai puțin poetico-romantică, dar mult mai apropiată de adevăr. Căci până și muștele, pe care le detest, căci nu le pricep rolul în sistemul ecologic planetar, pot avea… suflet? De țânțari mă tem, fiindcă mă înțeapă mereu, dar nu-i detest. De păianjeni nu mă tem. Le respect rolul ecologic – planetar, fiindcă îl înțeleg.

Pe muște, scârboase, enervante, dizgrațioase în culori și comportament, obraznice, nu le suport.

femeie singura

Oare am fost noi, adică EU, în toți anii în care formam un cuplu, doar un morman de murdărie care atrăgea muște doritoare de bine? Casa primitoare oricui, oricând, ușa deschisă oricui, oricând. Masa întinsă oricui, oricând. Cu drag, plăcere și ospitalitate sincere. Dintre calitățile jumătății cu care am format un cuplu, una puternică, comună, era aceea de a oferi prietenilor totul, oricând, fără a aștepta nimic în schimb. Fără interese de vreun fel. Deseori, cheltuind mai mult decât ne permiteam, ca să oferim tot ce-i mai bun, negândind că poate a doua zi va trebui să strângem punga pentru noi înșine…

Dar nu-i vorba de asta. Nu de chestii materiale. Astea erau adiacente și făcute spontan, cu drag și respect pentru… prieteni.

Și, Doamne, câți au fost! Prieteni, colegi de breaslă, din țara unde trăiesc, din cea de baștină, de peste mări și țări… Și neamuri, familii sau membri de… Via via, ca nu le mai știam nici rândul, nici hramul, nici numele. Nu conta. Erau bineveniți. Unii pentru o zi, alții pentru săptămâni sau luni.

Au venit persoane în „trecere” și n-au mai dat nicio veste de atunci…

Și s-a destrămat „cuplul perfect, cuplul minune”. Și au dispărut muștele.

După mai bine de doi ani, încep și eu, cătinel, cătinel, să pricep cam cum se cerne viața pentru o femeie singură. Și mă bucur.

Dacă chiar nu mai exist pentru nimeni, e mare semn ca e momentul să exist pentru mine. Ceea ce, practic, nu am făcut încă, niciodată până acum.

Lumina mea deja începe să se fluidizeze mai cald, mai puternic și mai pur, simt asta. Nu-mi mai plâng de milă, nu mă mai consider „părăsită” sau „uitată” de cohoardele de amici, prieteni, colegi, bruma de neamuri prin alianțe sau de „sânge”, tot un drac! O apă și un pământ.

Un fluture de noapte va veni. Se va arde în flacăra mea sau îi va da doar târcoale, dacă e înțelept.

Mai bine un fluture inocent, decât un roi de muște.

Guest post by Daffodil

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Trezește-te, bărbate!

Dulcea ispită a pedepsei

Prietena mea, parvenita

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,379 views

Your tuppence

  1. Luminița Stoica / 23 July 2019 20:20

    Suntem noi, femeile singure, altfel decât eram casatorite!? Nu, sigur nu. Plătim doar prețul unor deficiențe educaționale din societatea românească, in care femeia divorțată este un pericol.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Andra / 7 March 2019 11:23

    Daca te-au uitat, nu-ti erau prieteni. Veneau pt. atmosfera si pt. cum erau tratati, ii facea sa se simta importanti, nu pt tine. Nici o paguba! Mergi senina inainte. Viata e plina de muste imputite.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Blue lady / 6 March 2019 22:11

    Veneau pentru un interes. Am fost intr-o situation similara, aveam un asa zis job glamorous, care atragea pe toti. In momentul in care din diverse circumstante, nu am mai avut acel job, oamenii respectivi cu care stateam la masa si altele, ma evitau pe strada. A fost un moment dificil, cand iti dai seama ca tu nu contezi, conteaza doar acel interes. Dar partea buna este ca pe parcurs, asa unul cate unul, am incpeut din nou sa dezvolt relatii de prietenie, mult mai frumoase si benefice pt mine, decat acel roi de muste. So take care 🙂 totul va fi mai bine, daca invatam din lectiile primite 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Mazarine / 6 March 2019 19:59

    Pai probabil amicii veneau pentru ex-ul tau. Fara suparare, probabil pe el il mai cauta inca, probabil tu ii …respingi. E ceva in tine si mai presus de tine. Incearca sa vezi, daca poti, unde gresesti in atitudinea ta fata de ceilalti oameni si fa o schimbare. Stiu ca n-o sa iti convina comentariul, ca e prea pe sleau spus, dar in sinea ta imi vei da dreptate. Fruntea sus si succes!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro