La 40 de ani, nu mai lupți să te schimbi, te accepți așa cum ești…

Catchy

8 September 2017

De când mă știu, am luptat împotriva firii mele. Prea moale, lipsită de inițiative agresive atunci când situațiile – și mai ales oamenii – o cereau, prea îngăduitoare, prea dispusă să-i mulțumesc pe ceilalți, deși niciodată nu am reușit. Prea dispusă să mă mulțumesc cu nimic, atâta timp cât ceilalți mă lasă în pace, indiferenți la nevoile, suferințele sau dorințele mele. Prea lipsită de personalitate… căci mereu am ales liniștea și pacea înaintea manifestării zgomotoase a propriilor intenții. Niciodată pregătită să iau taurul de coarne. Să le plătesc oamenilor cu aceeași monedă. Să fiu nesimțită atunci când o merită. Să fiu incisivă doar pentru că în societatea de azi numai învinșii nu sunt. Să-mi urmez visurile în felul meu prea bând, prea îngăduitor…

femeie 40 de ani

De când mă știu, mi-am dorit să mă schimb. Nu, nu era bine cum m-am născut. Nu era bine în ochii celorlalți, deci pentru ei am vrut să o fac și pe asta. Să fie mulțumiți, să fie mândri, să poată dormi rotund nopțile pe pernele lor că m-au modelat după cum au avut chef…

De când mă știu… dar fără rezultat! Fundamental, sunt o persoană pentru care armonia, liniștea și bucuria au fost întotdeauna mai importante decât câștigarea concursurilor subtile de tip „cine-i mai tare în clanță și atitudine” e învingător în societatea de azi, în relațiile interumane. Nu e un ratat, cu alte cuvinte. Și așa am ajuns la… 40 de ani! Târziu, nu-i așa?

Ei bine, până aici. Nu am reușit să mă schimb, să devin războinică, să calc pe cadavre, să devin o învingătoare, cum spuneam. Și mă bucur. Căci nu despre asta ar fi trebuit să fie lupta mea. La 40 de ani, spui stop mizeriilor celorlalți și înveți – dacă nu ai făcut-o deja – că lupta ta este despre acceptare și asumare. Despre a-i lăsa – cu măsură, nimic de zis – pe ceilalți să vrea de la tine ce le trece prin cap, în timp ce-ți vezi, liniștit, în sfârșit de viața ta așa cum simți, așa „defectă”, permisivă, pașnică și împăciuitoare.

La 40 ani înțelegi că viața este despre a o trăi cum simți, nu cum „trebuie”, indiferent cât de „nemulțumiți” sunt ceilalți, fie ei „dragi” sau nu.

Guest post by Amalia S.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeile nu se simt nici femei pe deplin, dar nici bărbați perfecți nu pot ajunge

Pentru ziua de mâine nu te poate judeca încă nimeni

Mi-am părăsit familia, copiii, pentru o himeră

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,722 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro