Lumea în care trăim

Vestea proastă e cunoscută și ignorată: câtă vreme vor mai exista oameni și, deci, vor mai avea istorie – vor mai exista și războaiele.

Istoria oamenilor este istoria nedreptăților, a abuzurilor, a foametei, a molimelor și a imbecilității gloatelor (astăzi se numește viralizare și se monetizează, capitalismul + prostanii = love).

Cele câteva realizări adunate în mii de ani de istorie pălesc în fața genocidelor, în fața brutalității și a stupizeniei umane. Mai devreme sau mai târziu, post-sapienșii îi vor veni de hac planetei. Că va fi o apocalipsă climatică, una nucleară sau altminteri – nu dacă e întrebarea, ci mai banalul când?

Lumea în care trăim este crudă și absurdă și violentă, pentru că oamenii sunt așa. Și singura poziție corectă, întotdeauna și oriunde, este de partea victimelor. Acesta este umanismul. În cuvintele scriitorului Panait Istrati: sunt omul care nu mai aderă la nimic în afara suferințelor semenilor mei.

Multe ne despart, până și ideile despre moarte ne despart, dar suferința ne unește. Suntem trecători și fragili, dar suntem și bestii lacome trăind un timp strâmb.

Se întâmplă revoluția tehnologică sub ochii noștri și nu o înțelegem. S-a întâmplat globalizarea sub ochii noștri și nu am înțeles-o. Sunt șanse mici să recunoaștem și sfârșitul lumii dacă ar veni pe strada noastră.

Nu toate tablourile sunt în alb și negru și maniheismul nu explică tot. Nu există doar bine și rău, mai există și nuanțele. Tot oamenii sunt capabili de sensibilitate, de generozitate, de sacrificiu.

Nevoia lor de absolut e reală, capacitatea lor de a se prăbuși în utopii e ciclică. Fiecare generație se crede specială și toate sunt și niciuna nu e.

Noi, cei care trăim acum pe pământ, suntem grăbiți, superficiali, seduși de virtuali și incapabili să mai trăim cu adevărat limitele realității. La noi, durerea nu mai trebuie să doară. La noi, îmbătrânirea poate fi mascată prin sluțirea chirurgical-estetică. La noi, prietenii sunt oameni pe care nu îi vezi niciodată. La noi, arta e făcută de mașinării și trebuie să bifezi roți de tractor ca să le arăți automatelor că ești humanoid.

Dacă restrângem cadrul și ne întoarcem pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, unde retardul istoric e agresiv, vedem cum prea puțini plătesc, ticăloșia e încurajată, demnitatea e sancționată și cei drepți sunt atât de des călcați în picioare.

Cine a plătit doar pentru istoria din ultimele patru decenii? Pentru crimele de la revoluție și mineriade, pentru jaful la drumul mare din tranziție (care nu a trecut)? Cine a plătit că avem prețuri de Dubai și justiție de Africa sub-sahariană, că suntem printre ultimii din lume la școală și printre primii la mame minore și la traficul de persoane?

Și în tot timpul acesta, buricul galaxiei moldo-dobrogeano-ardeleano-olteano-vlahe a ajuns să fie misteriosul bacalaureat Marcel de la Buzău. Ieri a fost penalul mustăcios de la Gratia, Teleorman. Alaltăieri, dottore Ponta, înainte, turnătorul Petrov, și mai înainte, nemuritorul Iliescu – și mâine va fi altcineva. Dar în definitiv va fi același lucru.

Va fi fix consecința felului nostru greșit de a trece prin istorie, cu coloana salcie, târându-ne fără orizont, gata de orice trădare și mereu inocenți: nu e vina noastră, așa au fost vremurile.

Da, oamenii toți au o istorie cumplită, tristă, condiția umană însăși este o tragi-comedie, dar românii fac tabloul ăsta să fie și mai hilar, să avem pardon.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.