Un vechi proverb englezesc spune că „Old habits die hard”; se pare că de-aici a pornit și regizorul Steven Soderbergh în încercarea de-a reflecta încurcatele și misterioasele mecanisme ale erotismului. Astfel, a realizat pelicula The Girlfriend Experience, o dramă experimentală, în care rolul principal îl joacă actrița porno (în prezent demisionată) Sasha Grey. Motivațiile cineastului se regăsesc, conform afirmațiilor sale, în peliculele Red Desert de Michelangelo Antonioni și Viskningar och rop de Ingmar Bergman. Ideea acestui cineast a fost – repede – preluată de impetuosul Chris Albrecht, al cărui fler pentru succesul de public (Sex and the City, The Wire, Six Feet Under) e deja binecunoscut. Fostul patron al canalului HBO a lansat provocarea și-a antrenat colaboratorii – Lodge Kerrigan (Clean, Shaven, Claire Dolan) și Amy Seimetz (actriță-realizatoare cunoscută în circuitele indie/producțiile independente) – și a creat, la canalul Starz, mai mult decât un remake, o serie televizată, cu subiectul desprins din experiențele intime ale unei prostituate de lux. Lumea e plină de persoane care-au încercat să experimenteze „filosofia iederei”: să ajungi sus târându-te, iată, că cinemaul actual a transpus în mod artistic și experiențele unei femei care-a practicat „amorul tarifat”.
„Cea mai veche profesie” din lume a scos la iveală un număr de episoade urmărite de mii de telespectatori, dornici să participe la o incursiune într-o Americă rece și cinică, în care totul este de vânzare. Astfel de producții satisfac fantasmele și transgresiunile oricărui voyeur și deschid o altă perspectivă asupra ființelor cu sânge rece și cu multiple existențe. Eroina are același prenume ca și cea din filmul din 2009, regăsim același cocktail «soderberghian»: un amestec între comerțul cu trupuri și unele reflecții despre capitalism și societatea de consum.
Sfidând criza financiară din 2008, The Girlfriend Experience a apărut rapid și-a devenit o afacere profitabilă pentru producători. În povestea de pe micile ecrane, Christine Reade (Riley Keough) este o ambițioasă studentă la Drept, în Chiacago, care este fascinată de lumea relațiilor tranzacționale (lucrează la Kirkland & Allen). Imediat, intră în lumea escortelor și începe o serie de aventuri. Cunoscute drept „escort girl”, acestea sunt damele de companie care oferă relații emoționale și sexuale (se consumă băuturi și mâncăruri fine, se întrețin unele conversații inteligente, apoi se ajunge în camera de hotel) contra unor sume piperate. Sub pseudonimul Chelsea Rayne, tânăra studentă la Drept acceptă întâlniri tarifate cu bărbați căsătoriți, amatori de aventuri clandestine, în paralel cu activitățile de la cabinetul de avocatură unde era stagiară. Inițial pornită din dorința de independență financiară, de-a avea un trai mai mult decât confortabil, juna își pierde, treptat, propria identitate („Clientul plătește pentru ceea ce nu este”). Christine Read ajunge prizoniera propriilor derapaje, iar pușcăria în care se vede închisă este chiar structura urbanizată și ultra-ierarhizată în care ea voia să pătrundă și să-și asigure un loc confortabil. Extrem de versatilă, frumoasa stagiară utilizează, cu mare abilitate, coduri vestimentare, de comportament și chiar de spațiu. Camera de filmare o surprinde ba în labirintul din oțel și sticlă în care lucra ziua, ba în camerele – la fel de transparente – din hotelurile de lux în care activa noaptea. Organizarea acestor cadre/spații indică negarea libertății după care ea, inițial, tânjise; circulația în aceste medii este cvasi-imposibilă. Prin sistemul de momiri și de iluzii bine ambalate, acest mecanism atinge performanța și înregistrează câștiguri imense. Una dintre himere este aceea că relațiile profesionale sunt bazate pe negocieri, pe acordul dintre două părți și pe furnizarea corectă de servicii. Nimic mai fals! În realitate, nu există nicio negociere fiindcă totul se vinde. Minciuna deține supremația în acest univers clădit pe iluzii costisitoare.
În aceeași manieră, Christine devine o mașinărie de fantasme vii, alimentând neîmplinirile unor așa-ziși „stâlpi ai societății” pentru care rămâne mereu valabilă zicerea: „Money can’t buy love”. Subversiunea devine violentă pentru că este adusă în prim-plan de o femeie tânără, frumoasă și inteligentă („You can be whoever you want to be”). Christine se consideră imbatabilă și chiar utilizează fraze desprinse, parcă, dintr-un manual de management: „Nu mi-e teamă de concurență. Concurența este necesară pentru a rezolva problemele.” Pentru a-și găsi un loc în această societate, ea trebuie să le servească clienților aceleași „gogoși” pe care și ea le primea de la cei mai autoritari. Nu există negocieri în acele raporturi umane care se nasc din dorința de dominare/putere. Cinismul este singurul sentiment cu care o va familiariza superiorul ei. Succedarea de clienți, de mâncăruri alese, de petreceri exclusiviste și de pahare de vin este inevitabilă în acest context. Puținele și firavele ei resorturi – fantasmele și visurile despre o posibilă libertate – o mențin în acea surdă și aparentă resemnare. În fapt, forma de prostituție pe care această tânără o practică nu e o activitate marginală, ci e chiar un aspect real dintr-un construct mondial bazat pe același principiu.
Ceea ce-i conferă acestei tulburătoare serii o culoare experimentală este răceala întregului ansamblu, cea care induce și permanenta stare de asfixiere. Abia dacă se zărește, pe ici-colo, o alee sau vreo urmă de cer. Personajele evoluează între pereți uriași, transparenți, din multinaționale, printre camerele luxoase de hotel ori marmura din băile vreunui bar. Încercând să sugereze o „Americă nudă”, Kerrigan și Seimetz au redus la zero tot ceea ce înseamnă suflet și-au redat „America corporatistă” într-o nuanță alburie, de „dating”. Nepoata lui Elvis Presley – Riley Keough – întrupează perfect eroina opacizată în propriile sentimente. Cinismul afișat pe chipul angelic atrage privitorul în acest spectacol în care afectele sunt mimate și automatizate. Mecanismul aproape perfect al eroinei este limitat de acțiunile unei soții înșelate care o va ataca direct pe frumoasa escortă-stagiară. Nelăsând nicio portiță deschisă spre identificare, chipul eroinei trădează ba o suferință, ba o privire moralizatoare, mereu frumoasa ei față reflectă destabilizatoarea perfectă (la un moment dat ajunge să spună: „Don’t talk! Just watch me”).
Aflată între angoase teribile și o stranie pasivitate, serialul t.v. induce privitorului stări contradictorii, dar incită și la reflecție. Printre limitele lăsate la vedere, spectatorul privește liniile fragile ale sentimentelor devenite produse de consum. În lumea în care se mișcă eroina, nu există nicio urmă de echilibru între facil și grav, între intim și generalizat, între sinceritate și minciună. Totul se universalizează prin vasul comunicant numit minciună.
The Girlfriend Experience este un serial pătrunzător și, pe alocuri, deranjant, despre opulență și sex, dar – mai mult decât acestea – episoadele sale devin adevărate lecții negre despre control, competiție și corupție. Realizatorii oferă fiecărui privitor șansa de-a formula propriile judecăți despre evenimentele derulate pe ecran sau despre profilul psihologic și moral al personajelor, astfel încât seria t.v. „să vândă bine”.
Regia și scenariul: Lodge Kerrigan și Amy Seimetz
Canalul TV: Starz
Producători: Steven Soderbergh, Philip Fleishman, Lodge Kerrigan, Amy Seimetz, Gary Marcus, Jeff Cuban
Imaginea: Steven Meizler
Montajul: Greg O’Bryant
Muzica: Shane Carruth
Distribuția:
Riley Keough – Christine Reade
Paul Sparks – David Tellis
Mary Lynn Rajskub – Erin Roberts
Louisa Krause – Anna Greenwald
Anna Friel – Erica Myles
Carmen Ejogo – Bria Jones
Durata unui episod: 27- 31 min.
Citiţi şi
Ceri mult, zise el. Valorez mult, răspunse ea.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
