„Dragostea scurtă aduce un oftat lung”- My Week with Marilyn
Printr-o alchimie specială, Marilyn Monroe a imprimat în mintea multor spectatori întruchiparea vulnerabilității, dar și dulceața, frica și speranța unei femei fragile. Succesul peliculei My Week With Marilyn se datorează și interpretării lui Michelle Williams în rolul lui Marilyn. Cu părul blond, rujul roșu, surprinsă din unghiuri bine alese ale camerei, aduce cu diva anilor ’50. Are o calitate care o face mai atrăgătoare: te face să vrei să o îmbrățișezi, având o senzualitate aparte. Spre deosebire de contemporanele ei, Jane Russell sau Brigitte Bardot, Monroe nu era îndrăzneață în sexualitatea ei.
Filmul, regizat de Simon Curtis, are la bază cartea lui Colin Clark despre timpul petrecut de Marilyn la Londra în anii ’50, pe când filma pentru The Prince and the Showgirl, în regia lui Laurence Olivier, peliculă devenită legendară pentru incompatibilitatea actorilor din rolurile principale. Regizat de Simon Curtis și produs de David Parfitt, My Week With Marilyn are la origini jurnalul lui Colin Clark care a fost adaptat pentru marele ecran de scenaristul Adrian Hodges (autorul serialului Primeval).
Așadar, în vara anului 1956, actrița Marilyn Monroe (Michelle Williams) a zburat în Anglia pentru a filma o peliculă alături de celebrul actor britanic Sir Laurence Olivier (Kenneth Branagh). Acel film avea menirea de a cimenta statura lui Olivier drept cel mai bun actor al generației sale într-un mediu diferit de astă-dată. Era maestrul scenei, minunat rostitor al replicilor shakespeariene, dar nu cucerise filmul/ecranul, iar Marilyn devenise un star apreciat peste Ocean. Deși era recent căsătorită (a treia oară) cu dramaturgul american Arthur Miller, Monroe simțea deja o înstrăinare în relația lor. Mereu, era îngrijorată că nu face față așteptărilor celorlalți și se baza foarte mult pe ‘antrenorul’ de actorie. Pe acest fundal, aristocratul Clark ucenicea pe platourile de filmare, cu zeci de ani înainte de a deveni cunoscut ca regizor și scriitor. Practic, a avut parte de un ‘start special’, petrecând o săptămână alături de Monroe, în calitate de confident și pretendent al divei. Cu geniul ei de a înrobi bărbații orbiți, Marilyn l-a făcut confidentul și amorezul ei pe junele Clark, cel plin de umilință de curtean.
Un review la cald, după premiera din 2011, aici.
My Week With Marilyn narează despre o săptămână din viața lui Marilyn în care blondina scapă de viața de la Hollywood și trăiește în stil englezesc alături de Colin Clark, acesta fiind instruit (într-un final) de Olivier să aibă grijă de ea. Arthur Miller era la Paris, iar producția britanică nu se închega prea ușor. Așadar, Marilyn i-a cerut adorabilului june de 23 de ani să i se alăture într-o scurtă escapadă pe meleagurile Angliei rurale.
Ea avea 30 de ani. Erau singuri. Într-o noapte, s-au scufundat în lumina lunii. Cam atât. Există o sugestie că au făcut amor, dar filmul păstrează granițele confidențialității & prudenței. Conștientă de ceea ce însemna Marilyn Monroe pentru cineva precum era Colin Clark, recunoscătoare pentru simpatia și protecția lui, ea i s-a oferit. Pentru relațiile serioase, ea a preferat bărbații alfa: Joe DiMaggio, Arthur Miller și, după unele relatări, Robert Mitchum, apoi John și Bobby Kennedy. Ea le admira spiritul. Era inteligentă, dar nu avea prea multă încredere în sine. Mereu, părea în căutare de mentori și figuri paterne. Cam aceeași situație era și în profesiunea ei, actoria. Fusese una dintre practicantele metodei lui Lee Strasberg și a celei de-a doua soții a acestuia, Paula. De altfel, a adus-o și pe Paula în Anglia; chiar părea incapabilă să facă o mișcare fără ea. Această situație a stârnit furia lui Olivier, care a disprețuit metoda folosită în școlile de peste Ocean, el considerând actoria o artă pentru care să se antreneze și să lucreze fără alte artificii.
My Week with Marilyn are o construcție fragilă; nu există o intrigă bine închegată despre care să vorbim. Personajul lui Colin Clark (Eddie Redmayne) este înconjurat de mulți alții care au mai multă prezență și carisma: Olivier, interpretat de Kenneth Branagh cu o furie abia ascunsă nu poate nega propria lui îndrăgostire de Marilyn Monroe. Este o minune să-i vezi colțurile gurii extinzându-se spre exterior, într-o grimasă de dezgust, iar ochii lui devin niște discuri negre moarte, ca ochii unui șarpe cu clopoței care se pregătește să digere un mamifer mare. Arthur Miller (Dougray Scott ), cu accentul său american profund, s-a desprins de lumea lui Marliyn, iar Paula Strasberg (Zoe Wanamaker), fixată doar pe Monroe, pare surdă și oarbă față de ceilalți.
Distribuția s-a bucurat de nume importante precum cel al Juliei Ormond căreia îi revine complicata sarcină de a o întrupa pe inegalabila Vivien Leigh, soția lui Olivier la acea vreme. Aflată la maturitate, actrița vede prin el, cântărește amenințarea lui Monroe și constată că nu este egalul unui Miller sau DiMaggio. Imperiala Judi Dench devine, aici, Sybil Thorndike, de asemenea regală în actorie, care îi explică – cu răbdare – lui Olivier că nu contează dacă Marilyn Monroe nu poate acționa, pentru că atunci când este pe ecran, nimic altceva nu contează. Dezlega, cumva, secretul din spatele charismaticei blondine, prea des tulburată de trac. De asemenea, îl revedem pe Toby Jones în postura de agent de presă, cam grosolan și beligerant. Practic, Eddie Redmayne este perfect ales pentru rolul lui Colin Clark. Îl joacă pe tânărul de odinoară nerăbdător, dar cumva neplăcut, cu o neputință care îi poate aminti lui Monroe de ea însăși. Astfel, pelicula recreează cu fidelitate atmosfera de la Pinewood Studios din acea perioadă. Ceea ce se întâmplă în timpul celebrei săptămâni nu prea contează. Ceea ce contează este interpretarea lui Michelle Williams (a avut numeroase nominalizări, dar și un premiu pentru acest rol, în 2012; a câștigat Globul de Aur). Ea evocă atât de multe Marilyn, publice și private, reale și simulate. Actrița o recreează pe Marilyn, nu prin ciocănirea buzelor pline și respirație, ci ochii speriați și umezi, plini de lacrimi nevărsate.
My Week with Marilyn nu pretinde că oferă vreo perspectivă specială asupra unor situații, dar aduce un omagiu fără multe pretenții unui film britanic teribil care, cumva, în culise, a generat tandrețe, aproape o poveste de dragoste.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Simon Curtis
Scenariul: Adrian Hodges și Colin Clark după cărțile The Prince, The Showgirl and Me și My Week with Marilyn de Colin Clark
Imaginea: Ben Smithard
Montajul: Adam Recht
Muzica: Conrad Pope, Alexandre Desplat (Marilyn’s Theme)
Distribuția:
Michelle Williams – Marilyn Monroe
Kenneth Branagh – Laurence Olivier
Eddie Redmayne – Colin Clark
Emma Watson – Lucy Armstrong
Judi Dench – Sybil Thorndike
Dominic Cooper – Milton H. Greene
Julia Ormond – Vivien Leigh
Zoë Wanamaker – Paula Strasberg
Durata: 99 min.
Citiţi şi
Nu da întâietate felului în care arăți, prietene
Bărbații care nu fug la greu – ce specie minunată!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
