Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ne educăm sau dispărem. Nu există a treia cale

7 December 2019

Avem diagnosticul: învățământul românesc este un fiasco. Din școala românească aproape jumătate dintre elevi ies fără să știe să scrie, să citească sau să înțeleagă ce citesc, să socotească, să aibă cele mai elementare noțiuni despre știință și miracolele ei. Un astfel de sistem trebuie reclădit din temelii, regândit în conformitate cu mileniul III. Altfel – e simplu – România dispare (și nu, nu ne ajută prea mult că bulgarii sunt sub noi și la evaluările PISA).

Sistemul de educație din România n-a mai fost reformat cu adevărat de decenii întregi.

Corpul profesoral are o inerție groaznică și este principalul vinovat pentru cum arată școala astăzi (la fel cum corpul medical e principalul vinovat că spitalele românești sunt de atâtea și atâtea ori doar niște abatoare în care oamenii sunt tratați ca vitele).

Sigur că ar folosi și depolitizarea (ba chiar ar fi obligatorie), când tot ce poate să dea politicul la vârful Educației sunt grandioși analfabeți de talia lui Genunche.

Părinții nu sunt mai puțin vinovați de acest dezastru general, iar elevii nu sunt doar victime. Dacă la cincisprezece ani pleci în viață știind ce știa și un om de acum cinci sute de ani, s-ar putea să nu fie doar vina școlii.

Privind educația, privim societatea românească toată, mutilată cum e, cu media ei jalnice, cu sănătatea pe butuci, cu justiția o caricatură cu moft, cu transporturile din secole vechi, cu securitatea în toate cele ce sunt, cu partidul acaparând cu totul statul, secătuindu-l de resurse și parazitându-l cu bugetofagi-frână.

Toate pleacă de la educație și toate se întorc la educație.

În prezent învățământul românesc e o farsă de la grupa mică de la grădiniță până la postdoctorat (oho!). Sistemul în ansamblul său este greșit. Orice instituție de pe lumea asta care dă pe jumătate produse care nu funcționează se închide. Nu se poate altfel? Ba se poate!

Învățământul românesc, această farsă sinistră, iată merge nepăsător mai departe. Este un sistem care întreține și încurajează inegalitățile, un sistem care nu e clădit pe meritocrație, ci în contra ei, un sistem ca un batalion disciplinar, un sistem feudalo-ceaușist, în care contează orice, mai puțin elevul.

Școala românească nu te învață să gândești critic, nu te învață să îți pui întrebări, nu te învață să lucrezi în echipă, nu te învață să cauți soluții.

Ce te învață, atunci? Să fii obedient, să ții capul plecat, să nu îți contrazici superiorii, să intri în cârdășie, să închizi ochii, să treci prin viață mergând pe burtă, fiindcă merge și așa.

Fundamentul însuși al educației noastre este această descurcăreală care nu ține cont de etică, nu ține cont de morală, nu ține cont de ceilalți, nu ține cont de ziua de mâine.

România educată – a propus monosilabicul președinte al României. Educată sublim, dar lipsind cu desăvârșire, se vede treaba.

Să nu ne îngrijorăm, ne propune vremelnica ministresă a Educației. Să nu ne îngrijorăm, atunci, dar să neapucăm să ne construim monumentul funerar.

E banal: fără educație, România moare.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Citiți și Țara noastră unde  e?

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

N-am de gând să fiu o delicată

Astăzi sunt fericită pentru că ieri am ales să nu mai fiu nefericită

Nu sunt atât de independente pe cât se arată, nici atât de fericite pe cât se prefac!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro