Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

O casă ca oricare alta

5 May 2019

Ajungi, pentru prima oară, în casa unui bărbat devenit, de o vreme, un străin. Un loc mic, dar aerisit și bine împărțit. Cu mobilier puțin, dar bine ales. Cu toate utilitățile la vedere, așa, cât să-ți inhibe tentația de a cotrobăi. Din hol se intră direct în bucătărie. În bucătăria unui bărbat devenit, de o vreme, un străin, care gătește și căruia se vede clar că îi și place să facă asta. Mănunchiuri de cimbru, lavandă, rozmarin și busuioc. Piper roșu (Cayenne), sare de Himalaya, curry și turmeric. Ulei de măsline, ulei de palmier, ulei și unt de cocos, sos de soia, oțet balsamic. Cardamon, tonca, scorţişoară. Miere de castan, zahăr brun. Un borcan cu niște frunze lunguiețe, îndesate bine, cu o etichetă pe care scrie “tarhon în oțet”. Ţi-aminteşti de ciorbele de fasole pe care obişnuiai să i le faci, vinerea, la cerere şi te întrebi de unde are tarhonul ăla și cine l-a pus. Te gândești cum se schimbă obiceiurile și preferințele oamenilor în momentul în care crește distanța dintre ei și cum se anihillează obișnuințele comune.

Încerci să vizualizezi oare ce-ar putea fi reperat, ca nou, în viața și în casa ta, dar înafară de pantofii ăia mișto pe care ești tot mai convinsă că nu o să ai îndrăzneala să-i porți vreodată și de pandantivul ăla sub forma unei sticle miniaturale de parfum, altceva nu-ți vine în minte. Îți cad ochii pe un coniac nedesfăcut, coniacul vostru preferat, ăla din care ciocneați numai la ocazii. Lângă el, o pălincă veche pe care îţi aminteşti, clar, de unde aţi primit-o şi pe care o credeai tot la tine-n cămară, vinuri roșii, vinuri albe, un rosé. Îți amintești că ai adus o șampanie, o scoți și o pui în frigider. Acolo vezi, început deja, Merlotul care-ţi plăcea ţie. Te gândești dacă o să poți trece peste faptul că-l ține la rece…

Închizi frigiderul și, copleșită de atâta noutate, îngaimi “e mai frumos la tine decât mă aşteptam”, dar realizezi brusc că poate, involuntar, ți-a scăpat o răutate despre care sigur el va crede că a fost bine țintită. Pleci stânjenită să despachetezi în camera de zi. Dai de cea mai impersonală încăpere pe care ai văzut-o de când te știi și simți că nu mai poți să respiri și că trebuie să pleci neapărat de acolo.

Intri în baie ca și când ai avea o urgență și lași apa de la robinet să curgă mult și zgomotos. Te uiți în jur: o curățenie complexantă. Analizezi, mirată: trei sticle diferite de șampon, două de balsam, trei de gel de duș. Cremă de corp, cremă depilatoare pentru bărbați (habar n-aveai că există așa ceva!), cremă de mâini, cremă de față. Săpun pentru barbă (e drept, pe ăsta tu i l-ai luat!), ceară de păr, gel de păr. Trei feluri diferite de pastă de dinți. Bicarbonat. Ață dentară. Și simplă, și cerată. Patru parfumuri, dintre care două – unisex – sunt printre preferatele tale și le folosești deja de vreo câțiva ani buni…

Te sprijini pe mașina de spălat (fix aia pe care ți-o doreai tu când încă mai erați împreună!) și îți dai seama că atâta ordine nu e în casa ta decât în sertarul în care îți ții frumos aliniate Anxiarul, Cipralexul, Prozacul, Bromazepamul, Xanaxul și Stilnoxul. Și te gândești cam ce-ar zice el să le descopere. Sau dacă i-ar păsa.

Îți îndeși capul în stiva de prosoape împăturite cu grijă, cum ție nu ți-a ieșit niciodată. Sunt curate, frumos mirositoare. Inspiri până te saturi. Ieși din baie și te trezești în ușa dormitorului lui. Zâmbești amar, dar totuși victorios, când vezi că în patul ăla imens nu are decât o singură pernă. Îţi aminteşti de cele două de la tine de-acasă şi de faptul că niciunuia dintre cei care au trecut pe acolo în ultima vreme nu le-a fost dat să le vadă şi a doua oară… Remarci că are câteva cărți pe noptieră și te apropii să vezi ce citește. Un Philip Roth, ceva despre parenting şi nişte povestiri ruseşti primite de un Crăciun de la tine. Deschizi dulapul și vezi hainele pe care i le-ai aruncat pe scări la ultima ceartă și roșești amintindu-ți cum urlai să-ți aducă înapoi geamantanul imens în care zăcuseră, că doar e al tău, ce dracu!

Revii în bucătărie și îl vezi pe bărbatul devenit un străin cum gătește. Nu vrea să-l ajuți cu nimic. E degajat și stăpân pe situație, aşa cum îl ştii. Te uiți la el și înțelegi de ce toată lumea îl vede un bărbat frumos. Și înțelegi și de ce tu nu o să-l mai vezi niciodată așa. Și-a pus șorțul roșu, ăla pe care ştii clar de unde și când l-ați cumpărat. Pune în farfurii și mâncați în tăcere toți.

Gătește divin, dar nu-i spui asta. Somonul e exact așa cum îți place ție, dar nu-i spui nici asta. Te-ncântă să constați că folosește șofran la orezul sălbatic, așa cum l-ai învățat tu. Asta i-o spui. Bei din vinul tău preferat, care între timp a ajuns la temperatura camerei, și asta pentru că tu bei numai vin roșu indiferent ce mănânci. Îl vezi surprins că-i refuzi Sauvignon Blanc-ul și te gândești dacă va putea trece peste asta. Oricum nu îți va spune niciodată. Ciocniți. “Când ne-o fi mai rău, aşa să ne fie!”, zice el. Înghiți. În sec.

Terminați de mâncat, strângi farfuriile, le speli și te duci la fereastră să fumezi o țigară. Îi vezi cum râd și joacă mimă în cea mai impersonală cameră în care ți-a fost dat vreodată să intri. Îți iubește copiii, iar ei îl adoră. Și tu știi că în momentul ăsta tot ce lipsește e curajul tău de a te arunca de la fereastra aia unde fumezi pentru prima oară.

Guest post by Ioana Palicica

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ajutor, iubesc și doare!

O rochiță simbol

Un Aligoté pentru Papă, un Aligoté și pentru noi!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
881 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro