Permiteți-mi să avansez o ipoteză în legătură cu originea acestui binecunoscut refren din colindele românești: „ler”. Ei, bine, am o serie de motive să cred că acest refren are origine… franceză! Mai concret, provine din franceza veche, medievală, în care pronunția era mult mai aproape de scriere. Cuvântul francez, care stă la originea refrenului menționat, este… Le Roi! Da, le roi, adică REGELE! În franceza veche se pronunță cum se scrie, nu ca acum, scriind „le roi” și pronunțând „le roa”. Bun, veți zice, și de unde să fi ajuns cuvântul medieval francez în limba română, când Franța este la capătul apusean al Europei și în evul mediu, noi nu prea având de a face cu francezii?
sursă foto
Ei bine, francezii, în secolul al XIII-lea, erau mult mai aproape de noi, pentru că între 1204 și 1261 lângă noi a existat ceea ce s-a numit Imperiul Latin de Constantinopol! Împăratul latin era de origine franceză, iar limba oficială la Constantinopol, pe lângă latină, era… franceza veche! Înclin să cred că la Constantinopol, de Crăciun cel puțin, se cântau diverse melodii, în biserici sau pe străzi, în cinstea lui …Le Roi!! Și nu neapărat în cinstea lui Balduin, sau care o fi fost pe tron atunci, căci primul și ultimul rege latin din Constantinopol s-au numit Balduin, un nume de origine germanică, provenind de la zeul BALDUR din mitologia nordică, ci în cinstea Regelui Îngerilor, adică Isus Cristos. Sintagma cu regele îngerilor o găsim, explicit, în colindul de origine medievală „Adeste fideles”, unde apare propoziția „Natum videte Regem Angelorum”, adică îl vedeți născut pe regele îngerilor. Îmi imaginez că acei cavaleri cruciați , care au ocupat Constantinopolul, cântau, de Crăciun, colinde în franceza lor medievală, în care apărea acest refren – „le roi, le roi”! Românii, care erau mult mai mulți atunci la sud de Dunăre, nu se poate să nu-l fi auzit, și cum atunci Dunărea nu era un hotar pentru români, ci o coloană vertebrală, cântecele s-au răspândit în mult mai întinsa zonă locuită de români. Apoi să nu uităm că în Cumania Mare, căci așa s-a numit teritoriul moldoveano-muntean până la năvala tătarilor, din 1241, mai exista și o episcopie… catolică. Este logic să socotim legături strânse între această episcopie și Constantinopolul catolic, nu numai cu Regatul Maghiar. Și nu în ultimul rând, cântecele nu cunosc hotare.
Încă ceva – în Țara Românească găsim trei, adică trei localități cu numele de Baldovinești, în județele Brăila, Olt și Teleorman, al căror nume arată că au fost întemeiate de un Baldovin. Numele acesta, după cum am arătat mai sus, este clar de origine vestică, și a fost purtat și de… „le roi Baudouin”. În plus, chiar în divanul domnesc al Țării Românești găsim, în secolele XIV-XV, boieri cu acest nume, așa cum a fost Baldovin Pârcălabul, strămoșul Goleștilor. Deci încă un argument în plus pentru a demonstra legăturile românești cu… francezii în evul mediu. Și ultimul argument, dar poate nu cel din urmă, ar fi pronunția arhaică a acestui refren al vechilor colinde în județul Teleorman, dar și în nordul Munteniei, în județele Argeș și Dâmbovița, leagăn al statalității muntene, unde se cântă, cum credeți? Ei bine, acolo se zice „leroi-leroi”!
Quod erat demonstrandum.
Sărbători fericite!
Guest posy by Prof. Andrei A. RADU
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Un gentleman descris de Nicolae Steinhardt
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.