Mai întâi, faptele. Klaus Iohannis, un profesoraș de fizică din provincie, apare ca Agamiță Dandanache din jobenul liberalilor (altfel parteneri de tradiție ai pesediștilor, în tranziție) și câștigă alegerile prezidențiale ca să nu le câștige Ponta, un plagiator obraznic, ieșit de sub mantaua lui Năstase, înclinat spre cultul personalității, care mințea cum respira.
Iohannis dovedește un vocabular sărac, de faianțar, de gresier. Acolo unde nu sunt idei, se lasă asurzitoare o tăcere pe care naivii o confundă cu înțelepciunea. Nu știe să vorbească, dar ce frumos tace, deci! Bun și el. Apoi, a făcut și centrul Sibiului să arate ca orice centru de oraș decent din Europa Occidentală. Vizionar, nenică! Ziariștii de investigație scot la iveală că a mai pus și Iohannis mâna să ia să se pricopsească cu o casă de colo, de dincolo. Nu se pune. Mărunțiș.
Mai departe, faptele: președintele Klaus Iohannis transformă funcția prezidențială într-o agenție de voiaj. Nu mai avem președinte-jucător (ducă-se!), avem președinte voiajor. Navetist înspre Sibiu, bugetar de vocație, nu-l prinde vineri seară la serviciu. Și apoi, concedii lungi, prelungite, la relâche.
În rest, Iohannis livrează vorbe-vrăjeală despre o strategie națională în educație și dă șansă după șansă PSD-ului (hehe). La bile albe se poate consemna o vizită decentă în Statele Unite ale Americii, în care a îndeplint toate poftele fratelui mai mare. Și întârzierea mutilării Justiției, prin recursul la o parte din prerogativele prezidențiale.
În loc de încheiere, după ce a ieșit rânjind cu toți dinții să anunțe că vrea un nou mandat, Klaus Iohannis arborează acum un curaj de șocâte și își trimite purtătoarea de cuvânt să anunțe că, iată, s-a făcut voia clicii care a acaparat instituțiile statului și, sub masca legalității, dă lovitură după lovitură în interes strict personal. Lipsă flgrantă de demnitate.
Nici nu mai știu propagandiștii de casă ai Cotroceniului cum să coafeze mortu-n geam, să prindă și pensia specială următoare. Acum l-au scos Kasparov, mută pe termen lung, nu așa (să ne înțelegem: nu că doamna Kövesi era vreo lumină, și ne duduia anticorupția, nu e ca și cum ar geme pușcăriile de hoții tranziției – să avem pardon).
Mai departe, tot faptele. România se zbate sub potop, asta pentru că a plouat. La orice capriciu al naturii, țara este, desigur, luată prin surprindere.
Și ce face președintele care vrea un nou mandat? Umblă prin sate în cizme de cauciuc să scoată apă cu găleata la care s-a bucurat țăranul în campania electorală? Nu. Klaus Iohannis nu are asemenea apucături. El zace nobiliar, ca o larvă, într-un turnuleț de fildeș în nu-se-știe-încă-unde.
Klaus Iohannis nu și-a dovedit până acum reaua-intenție, având de fiecare dată alibi. Și-a dovedit însă din plin apetența pentru comoditate și lașitate. Cine zicea că nu avem un președinte român?
România, așadar. Țara în care – dacă nu mai țineți minte – la Tecuci un cetățean a fost ales primar pentru că și-a schimbat numele să aibă rezonanță germană. Și tecucenii îl știau cine e, că doar nu îl aduseseră extratereștrii nemți peste noapte. Dar e altceva, domnule, când ai nume german!
Dacă îl chema Popescu, Iohannis avea acum coiful pe cap și dădea și el mâna a doua la tavan. Dar așa – marele nostru om de stat. Păi, cum? România.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De departe și de foarte aproape
Biserica în care copiii îi pot vedea pe Stan și Bran sau pe Charlie Chaplin
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
