Mai întâi, faptele. Klaus Iohannis, un profesoraÈ™ de fizică din provincie, apare ca Agamiță Dandanache din jobenul liberalilor (altfel parteneri de tradiÈ›ie ai pesediÈ™tilor, în tranziÈ›ie) È™i câștigă alegerile prezidenÈ›iale ca să nu le câștige Ponta, un plagiator obraznic, ieÈ™it de sub mantaua lui Năstase, înclinat spre cultul personalității, care minÈ›ea cum respira.Â
Iohannis dovedeÈ™te un vocabular sărac, de faianÈ›ar, de gresier. Acolo unde nu sunt idei, se lasă asurzitoare o tăcere pe care naivii o confundă cu înÈ›elepciunea. Nu È™tie să vorbească, dar ce frumos tace, deci! Bun È™i el. Apoi, a făcut È™i centrul Sibiului să arate ca orice centru de oraÈ™ decent din Europa Occidentală. Vizionar, nenică! ZiariÈ™tii de investigaÈ›ie scot la iveală că a mai pus È™i Iohannis mâna să ia să se pricopsească cu o casă de colo, de dincolo. Nu se pune. MărunÈ›iÈ™. Â
Mai departe, faptele: președintele Klaus Iohannis transformă funcția prezidențială într-o agenție de voiaj. Nu mai avem președinte-jucător (ducă-se!), avem președinte voiajor. Navetist înspre Sibiu, bugetar de vocație, nu-l prinde vineri seară la serviciu. Și apoi, concedii lungi, prelungite, la relâche.
ÃŽn rest, Iohannis livrează vorbe-vrăjeală despre o strategie naÈ›ională în educaÈ›ie È™i dă È™ansă după È™ansă PSD-ului (hehe). La bile albe se poate consemna o vizită decentă în Statele Unite ale Americii, în care a îndeplint toate poftele fratelui mai mare. Și întârzierea mutilării JustiÈ›iei, prin recursul la o parte din prerogativele prezidenÈ›iale.Â
ÃŽn loc de încheiere, după ce a ieÈ™it rânjind cu toÈ›i dinÈ›ii să anunÈ›e că vrea un nou mandat, Klaus Iohannis arborează acum un curaj de È™ocâte È™i își trimite purtătoarea de cuvânt să anunÈ›e că, iată, s-a făcut voia clicii care a acaparat instituÈ›iile statului È™i, sub masca legalității, dă lovitură după lovitură în interes strict personal. Lipsă flgrantă de demnitate.Â
Nici nu mai știu propagandiștii de casă ai Cotroceniului cum să coafeze mortu-n geam, să prindă și pensia specială următoare. Acum l-au scos Kasparov, mută pe termen lung, nu așa (să ne înțelegem: nu că doamna Kövesi era vreo lumină, și ne duduia anticorupția, nu e ca și cum ar geme pușcăriile de hoții tranziției – să avem pardon).
 Mai departe, tot faptele. România se zbate sub potop, asta pentru că a plouat. La orice capriciu al naturii, È›ara este, desigur, luată prin surprindere.Â
Și ce face preÈ™edintele care vrea un nou mandat? Umblă prin sate în cizme de cauciuc să scoată apă cu găleata la care s-a bucurat țăranul în campania electorală? Nu. Klaus Iohannis nu are asemenea apucături. El zace nobiliar, ca o larvă, într-un turnuleÈ› de fildeÈ™ în nu-se-È™tie-încă-unde.Â
Klaus Iohannis nu È™i-a dovedit până acum reaua-intenÈ›ie, având de fiecare dată alibi. Și-a dovedit însă din plin apetenÈ›a pentru comoditate È™i laÈ™itate. Cine zicea că nu avem un preÈ™edinte român?Â
România, aÈ™adar. Èšara în care – dacă nu mai È›ineÈ›i minte – la Tecuci un cetățean a fost ales primar pentru că È™i-a schimbat numele să aibă rezonanță germană. Și tecucenii îl È™tiau cine e, că doar nu îl aduseseră extratereÈ™trii nemÈ›i peste noapte. Dar e altceva, domnule, când ai nume german!Â
Dacă îl chema Popescu, Iohannis avea acum coiful pe cap È™i dădea È™i el mâna a doua la tavan. Dar aÈ™a – marele nostru om de stat. Păi, cum? România. Â
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
APEL: Tineri artiști, căutăm bunici care să ne învețe pasiunile lor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.