Nu sunt expertă în povești de iubire, deși oamenii care îmi citesc versurile au impresia că eu pot vorbi despre iubire în toate formele și ascunzișurile ei.
Eu cred că și dragostea se învață.
De când mă știu am căutat povestea aceea de iubire care este creionată în filme și romane cu final fericit, bărbatul acela care încă nu te-a sărutat, dar deja te iubește până în măduva oaselor.
O perioadă am fost naivă, am crezut cu tărie că eu sigur o să ajung la performanțe și înălțimi dintre acestea care nici măcar nu se pot explica.
Când am văzut că nu mai vine perfecțiunea să îmi bată la ușă, am început eu căutările, de obicei în bărbați complet nepotriviți descrierii pe care o aveam eu aranjată bine în minte.
De asta zic că și iubirea se învață… se învață esența ei.
Așa am ajuns să înteleg că ea nu trece printr-un filtru înainte, ca să poată fi împărțită și sortată, nu e nici ca un pachet de cărți pe care îl deschizi și poti vedea cu claritate unde îți sunt așii și unde stau cărțile codașe.
E mai degrabă un joc de cărți, în care noi jucăm de voie, riscând tot, iar ei, cei dinafară, pariază, înainte de a se arunca cărțile pe masă.
Dragostea se trăiește cu ochii închiși.
Cât durează?… de multe ori asta a fost întrebarea mea pentru mine însămi… am hotărât (pentru liniștea sufletului meu zbuciumat) că răspunsul final rămâne să fie titlu cărții lui Frédéric Beigbeder – “Dragostea durează trei ani”.
Culmea este că am primit cartea de la un bărbat, atunci când mă chinuiam să răspund singură întrebării.
Bărbat cu experiență de viață, care era convins că nu există iubire, există doar o „îndrăgosteală” (exact așa îi spunea el).
Bărbat care în „îndrăgosteala” asta a lui pentru mine îmi aducea trandafiri, îmi citea poeziile pe care i le lăsam în geantă printre acte, era gelos și grijuliu.
Ei bine, el, cu cartea asta, m-a ajutat să îmi imprim oarecum răspunsul întrebării și să merg pe premisa că dragostea durează trei ani, nu mai mult.
Și n-am mai căutat povești de dragoste asemenea celor din filme.
…
Nu știu nimic mai mult despre iubire.
Și nici nu mai caut răspunsuri pe acest subiect.
Acum învăț despre devotament, încredere, șiguranță, dor, regrete, vise.
Coincidența este că și aceste lucruri le învăț de la un bărbat, dar nu… nu dintr-o carte pe care mi-a dat-o, ci din fiecare zi pe care o trăiește lângă mine, prin mine.
Acum aș schimba răspunsul la întrebare, pentru că nu accept ca iubirea asta să dureze trei ani, pretind chiar un final fericit.
Am început deja să caut un alt răspuns, într-o altă carte.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
