Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Singurătate în culori

11 October 2012

Inevitabil, oricât de strălucitor ne-ar fi universul, undeva tot se va pierde într-un copleşitor întuneric, chiar şi de mărimea unui vârf de ac. Omul cu mintea şi sufletul pline nu are motiv să se simtă vreodată nefericit în singurătate, şi totuşi până şi lui i se întâmplă. Nimeni nu e ferit. Cu cât mai târziu se întâmplă să te îmbolnăveşti de-a dreptul de singurătate, să cazi la pat, să o tratezi cu antibiotice şi lămâi şi ea să nu cedeze, cu atât mai urâtă şi mai familiară îţi pare. Pentru că singurătatea tânără e o singurătate în culori, primară, stridentă. Singurătatea matură absoarbe toate culorile, una după alta, până devine o non-culoare.

Nu degeaba Alexandra Macht colorează singurătatea şi îi dă o formă. Povesteşte cum a plecat din ţară la 21 de ani şi cum, imperceptibil, a început să fie copleşită de singurătate. Atunci i-a venit ideea să transforme singurătatea într-un personaj – un dragon roşu – alături de care convieţuirea să nu mai fie o povară. A îmblânzit, cu răbdare, creatura, şi a primit-o în viaţa ei, ca acum să o poarte cu ea în bagaj oriunde s-ar duce. Aţi încercat vreodată un astfel de exerciţiu? V-aţi imaginat frica, singurătatea, neîncrederea, ca pe o creatură cu formă şi culoare, pe care să o puteţi manevra? Să fie oare mai simplu aşa decât în captivitatea minţii?



Citiţi şi

Cu copilăria nu e (tocmai) de joacă

Nu mai pot fără tine. Plec

Încerc să-ţi fac faţă ca bărbat, uneori însă e greu să te înţeleg


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
590 views
Tag-uri:

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro