Ai greșit. Bun. E o dramă? Da? De ce? Pentru că ai ales? Fii serioasă. Hai, vino în brațele mele. Plângi, descarcă-te și ascultă-mă.
Nimic din ceea ce faci nu e greșit. Tu nu ești o greșeală! Ești om. Cu bune și rele. Ca el și ea și eu. Ceea ce s-a întâmplat e șansa la fericire pe care ți-ai dat-o. Așa ai crezut tu că îți va fi bine. Ai vrut să simți că și tu contezi. Te-ai săturat de singurătate. Ai vrut să simți viața cum îți pulsa in vene. Ce e rău în asta?
E bine că s-a întâmplat așa. Ai mai exclus o metodă. Cum altfel să înțelegi unde și cum îți e binele dacă nu ți-ai trăit răul?
Încetează să îți mai numești viața destin. Așa ceva nu există. Exiști tu cu visele, speranțele, alegerile tale. Și gata cu plânsul și vinovăția. Te acuzi pentru că ai vrut să fii fericită? Dacă nu ai înțeles, ăsta e de fapt rostul fiecărei alegeri pe care o facem. E valabil și pentru tine, om frumos și bun ce ești.
Fii fericită că ai ales. De e bună calea, să te uiți în oglindă și să te feliciți. De te face să suferi, să te uiți în oglindă și să te feliciți pentru că ai avut curajul să alegi și îți asumi faptele, gândurile, trăirile. Hai, privește-te și spune-ți: ”Bravo! Nu ai stat și ai așteptat să îți vină fericirea de nicăieri. Ai făcut ceva pentru asta”. Acum zâmbește-ți. Fii blândă cu tine. Iubește-te, înțelege-te și acceptă-te așa cum ești. Perfectă în imperfecțiunea ta.
Știi însă ce ar fi greșit? Să alegi mereu calea suferinței. Să nu înveți. Nu pentru că ai leza pe cineva. Ci ar fi păcat de atâta frumusețe de viață irosită în plans, zbateri și regrete, când ai putea pur și simplu să te bucuri. Iar dacă stau bine și mă gândesc, probabil nici aia nu e o greșeală. Pur și simplu ai nevoie de afecțiune. Să fii luată în brațe și compătimită. Dar să știi că nimeni nu te va putea apăra, îngriji și iubi așa cum o faci tu. Iar până nu vei învăța asta, totul ți se va părea un surogat . Tot golul pe care îl simți în tine e de fapt lipsa iubirii. De tine. Umple-l!
Nu se va întâmpla de azi pe mâine. Dar exersează. Privește-te așa cum ai face cu propriul copil. Și înțelege că tot răul se naște din suferință. Iar suferința nu e nimic altceva decât lipsa iubirii. Numai tu poți umple vidul. Cu iertare, bunătate și dragoste. Nu știu cum să faci asta. Îți pot spune ce am făcut eu. Am început să râd mult, să ies, să fac sport, să dansez și să stau mai mult între oameni. Să am grijă de trupul și sufletul meu, fiind atentă la ceea ce mănânc, fără a-mi refuza nimic din ceea ce inima îmi poftea. Dar cu măsură. Făcând mișcare. La sală și în aer liber. M-am așezat pe bănci, la soare, cu o carte în mână și câinii moțăind lângă mine. M-am întins în iarbă, în vară, și am privit cerul. Am început să mulțumesc pentru tot ceea ce am: o casă, un pat, mâncare, animale și plante, prieteni și părinți, forme voluptuoase și căldură în privire. Și mai presus de toate, mulțumesc în fiecare zi că sunt. Exact așa cum mă știu.
Continui să fac ceea ce tu numești greșeli, iar eu exerciții întru fericire. Uneori mă zdruncină din temelii și totul se reordonează. Eu și viața mea ne reinventăm. Iar după ce trece furtuna, mă invit la o cafea și stau de vorbă cu mine. Calm, răbdător și iubitor. Fără să mă acuz ori să mă scuz. Apoi mă limpezesc. În acel moment știu că sunt gata și, pe cai. Îi dau bătaie la trăit.
Hai, încerci? Nu îți fie teamă. Eu sunt aici. Oricând și în orice formă ai nevoie. Sus și spor la viață!
Citiţi şi
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
