Tuta satului

7 May 2013

Până la Mitropolie, facem, de la ai mei, cam şapte minute. Pe jos. Aşa că, de obicei, plecăm, în noaptea de Paşte, pe la fără un sfert. Ştii tu al cui. De data asta, eram trei. Fata mea, prietena mea şi cu mine. Drum săltat, cale-ntunecoasă. Eu le spun fetelor că lumea mai şi bea întru resuscitarea distracţiei şi grăbirea luminii, aşa că s-avem grijă pe unde călcăm.

În apropierea catedralei, lumea de pe lume, vorba bunicii mele. Ştiam că străpungerea mulţimii va dura ceva, aşa c-am încercat să atacăm o margine, dar n-a mers. Prea-n şosea. Aşa că am intrat direct, ca Tamerlan. Am remarcat că oamenii erau parfumaţi intens. De sărbătoare. Şi ne-ndârjiţi. Aşteptau să fie lumină. Şi-a fost.

În vremurile astea, toţi vor să fie mai slabi. Sau să pară. Să se simtă? Mă rog, toate sau niţel din toate. Când ai de traversat mulţimi, e păgubos, că se-năspreşte rău strânsoarea. Dar, na, se-ntâmplă rar. Aşa că să menţinem trendul emacierii.

Bun. Prietena mea are doi copii. I-a sunat pe amândoi şi le-a dat întâlnire cu noi la clopotniţă. Fata a zis că întârzie sigur. Băiatul a-ntrebat în cât timp ajungem, ca să ştie dacă se grăbeşte. „În două minute“, i-a răspuns mă-sa. Am întrebat-o, cu impertinenţă şi-un pic de reproş, de ce l-a zorit, că e clar că noi nu vom fi acolo în timpul pe care i l-a cerut lui.

–      Lasă-l, dragă, e bărbat, trebuie să înveţe să aştepte.

–      Ai înnebunit? Păi, tocmai tu, mama lui, îl înveţi cu-aşa ceva? Nu eşti zdravănă! [Aici am pus adaosuri psihologizante despre educaţie, respect, atitudine, selfăstim (sic!), echilibru – toate cu impact relaţional.]

–      Auzi, dragă, în practică, lucrurile stau altfel. Dacă n-o să ştie să aştepte o femeie ca lumea, o să se-aleagă cu tuta satului, că numai o disperată ca aia vine la fix.



Citiţi şi

Ce carte alegi azi? Ghidul lecturilor care cresc odată cu copilul tău

Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani

Bucurii mici pentru mama, în fiecare zi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Raluca / 9 May 2013 18:13

    M am prins e evident ca nu are sens propriu, am facut doar o comparatie si atat.

    Reply
  2. Raluca / 8 May 2013 11:51

    Punctualitatea este o forma de respect pt un om.Un idiot, fost prieten imi scria ca peste vreo 10 ani , sigur mai revine, n ar fi fost asta problema, ca imi gaseam eu alta preocupare, dar n a mai dat nici macar un telefon, dupa 10 ani aflu ca defapt mi a pierdut numarul nu ca ar mai fi fost valabil, si m am uitat consternata la idiot ca mai vroia sa si tinem legatura, curat respect,curata rusine, am inteles foarte bine despre ce a fost vorba, asa ca treaba asta cu asteptatul e adevarata,daca o persoana chiar conteaza pt tine n o pui pe lista de asteptare, ca poate mai are si altceva de facut decat sa ti traga tie clopotele, dar daca te vrei asteptat inseamna ca ai o problema mare, toata viata vei fi un intarziat sau o intarziata, viata ta va fi un talmes balmes emotional si evident ca intarziatul nu e de vina, ci cel care stie cu siguranta ca va intarzia.

    Reply
    • Ana Barton / 8 May 2013 11:59

      Raluca,

      Mesajul nu are sensul propriu, draga mea. Punctualitatea e o chestiune de educaţie elementară. Nu discutăm asta. 🙂

      Fata asta vorbea despre aşteptarea omului potrivit şi nearuncarea pe oferta care ţi se vâră-n ochi pe loc, pe facil. 🙂

      Reply
  3. Vlad Stefanescu / 7 May 2013 18:37

    Punctualitatea nu denota prostie ci respect.

    Reply
    • Ana Barton / 7 May 2013 21:03

      Vlad,

      Tu mai şi râzi câteodată? 🙂 Sper. Nu de alta, dar asta ştie toată lumea.

      Altfel, când dăm lecţii, de orice etiologie, chiar şi când asta arată că noi citim denotativ conotativul, o facem într-o limbă, în acest caz, română, corectă.

      Întotdeauna, înainte de „ci“, se aşterne o virgulă. Adicătelea, nu e facultativă.

      Apoi, să vie, dară, chiar şi învăţăturile lui Neagoe Basarab cătră bunul şi dragul său fiu, Teodosie. 🙂

      Mai descrâşniţi-vă şi voi, băieţi, că nici rezerva de tuta satului nu-i inepuizabilă. 😉

      Reply
      • Vlad Stefanescu / 8 May 2013 12:54

        Daca te-as fi injurat si as fi zis ca esti proasta, ai fi zis ca sunt badaran. Altfel, cand mi-am exprimat parerea civilizat, ai sarit de cur in sus ca nu stiu limba romana, ca n-am pus virgula inainte de “ci”. Am ajuns pe blogul asta din intamplare, dar e clar ca n-am ce cauta aici. Vad ca vrei sa ne tarasti pe toti la nivelul tau ca sa ne poti bate.

      • Ana Barton / 8 May 2013 13:13

        Vlad,

        N-ai fi avut cum să mă-njuri, adică să-mi spui că-s proastă. Ştii de ce? Pentru că eu chiar sunt proastă, aşa că n-ar fi fost decât o observaţie asupra unei stări de fapt pe care o cunosc foarte bine şi nu fac niciun efort pentru a o denatura prin machiaj. 🙂

        Uite cum stau lucrurile: prietena mea s-a referit numai la un sens figurat; nicio clipă n-a luat în calcul sensul propriu. Nici eu, nici majoritatea cititorilor. Tu chiar ai citit în grila zero textul ăsta? M-aş mira.

        În ce priveşte acurateţea limbajului, rămâne cum vorbirăm. 🙂

        Ceva mă miră, totuşi: un ultrarafinat ca tine vorbeşte cu proştii şi, quelle horreur!, cu proastele?! Conservă-ţi energia, domnule, pentru momentele nobile ale existenţei. 🙂

      • Vlad Stefanescu / 8 May 2013 13:15

        Ai dreptate

  4. Ana Barton / 7 May 2013 18:20

    Aşa! Fii bărbat! Insultă, strigă, dă!

    Femei nesimţite…

    Reply
  5. alex / 7 May 2013 17:38

    cu cata usuritate isi exprima femeile prostia

    iar e proasta satului, eu prefer tuta satului decat o proasta ca asta

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro