Umărul păpușii

Ana Barton

6 April 2017

Ana Barton…Am cu fata mea de câțiva ani discuții periodice legate de greșelile pe care le-am făcut față de ea de când era mică. Le-am recunoscut, i-am cerut iertare pentru ele, am discutat și despre faptul că, deși merit să mă pedepsească, își face ei rău când mă pedepsește. A zis că așa e, c-o doare când se poartă urât și că nu-și dă seama că mă pedepsește decât după ce-o face. I-am spus că și treaba asta cu făcutul urât tot lecția mea a fost, că de la mine a-nvățat să facă asta, la mine a văzut urâtul ăsta când era mică. Am plâns de fiecare dată când am avut discuții de-astea, chiar dacă mereu îmi ziceam acum n-o să mai plângi, acum te ții tare. A plâns și fata. Tot de fiecare dată. Când îi cer iertare, mă ia-n brațe strâns și mă leagănă la pieptul ei de copil. Te iert, mamă, te iert, nu mai plânge, tu nu plângi de felul tău. Și eu am nevoie să mă ierte, și ea are nevoie să mă ierte. Iar eu mai am nevoie și să mă iert, foarte mare nevoie, vitală chiar.

Păpușa-ruptă

Continuarea, aici.



Citiţi şi

Sunt babă, rezist!

Cami

„Să săriți, cumva, dacă ratez iarba”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,256 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro