Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un băiat frumos

3 May 2020

Stăteam într-o dimineață de vară la o cafea pe o terasă selectă din centrul orașului, unde, deși cafeaua era doar un pic mai gustoasă decât o spălătură de vase, era totuși foarte șic să fii văzut.

Mai ales dacă îți compuneai o figură preocupată și priveai în gol, gânditor, ca și cum te frământa gândul la niște sume de bani uriașe pe care trebuia neapărat să le cheltui mai către după amiază.

În general, mă feresc de locuri din astea pentru ca sumele la care trebuie eu să mă gandesc sunt în general mici, spre foarte mici, și atunci pot să o fac și într-o cafenea de cartier sau acasă. Dar se intâmplase că tocmai se întorsese din străinătate Johnny, un cunoscut de-al meu. Iar Johnny nu putea să-și bea cafeaua în vreun loc anonim.

El trebuia să își bea cafeaua unde să fie văzut de lume, unde putea să își dea de o sută de ori cu mâna prin păr aranjându-și câte o șuviță în timp ce fuma elegant, și să râdă la propriile bancuri tare de tot în timp ce la bancurile mele să rămână serios și impasibil.

Johnny era un tip plin de sine, cocoș, care se credea absolut irezistibil și, revenit în țărișoară, era nerăbdător să își reîntâlnească fostele iubite.

Cum stăteam noi așa, degeaba, la masă în soarele prietenos al dimineții și ne uitam unul la altul fără să zicem nimic, numai ce trece pe trotuar o femeie pe care el o recunoaște. Johnny sare atunci de pe scaun ca un apucat, o ia printre mese deranjând scaunele și se duce glonț la ea să o îmbrățișeze.

Femeia se oprește un pic speriată, se trage un pas înapoi să îl vadă mai bine, apoi, după ce se uită la el cu atenție, zice neîncrezătoare:

– Doamne, Johnny, tu ești?

– În persoană, zice el țanțoș și dă să o pupe.

Dar ea se ferește, bate o dată din palme ca la o minune, și zice:

– Vaaai, nu pot să cred! Dar ce s-a întâmplat, Johnny, cu tine? Dumnezeule, dar tu erai un băiat așa de frumos!

Puteți să vă împrieteniți cu autorul aici sau să aflați mai multe despre el aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ce faci? Osim haim, adică mă bucur de viață

Ce timpuri sunt astea? Refuz să trăiesc așa!

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro