Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un mare of: “Una-i mama la copii, alta-i pofta inimii”

21 July 2019

Am sărăcit de tot. Săraci cu duhul suntem și săraci cu inima! Suntem mai săraci decât împrumutatul, mai goi decât dezbrăcatul, mai puțin decât superficialul, mai neînsemnați decât picul și din ce în ce mai lipsiți de iubire. Ea tot vine, noi o tot alungăm.

Țipăm în gura mare că o vrem, dar de fapt noi nici n-o recunoaștem… o confundăm de fiecare dată, cu senzația că fericirea stă într-o pereche de încălțări ultimul răcnet, o mașină, o vacanță, o afacere reușită, o #ieșeală cu un tip sau o tipă mișto, un telefon de ultimă generație, că poate punem de-un beneficiu comun… adică, cu un interes și credem că iubim.

Iubim hârtiile care foșnesc într-un anume fel, iubim trocul, “dă-mi să-ți dau”… Ce mici suntem! Cât de săraci, bieții bogați… Iubirea asta  „de cumpărat” din păcate nu (ne) ține, nu (ne) ajunge, nu (ne) e destul… are efectul rujului ruinat la prima mușcătură dintr-un măr, al beției din care te trezești a doua zi,  al dulcelui din desertul preferat, dar de care te-ai scârbit mâncându-l tot pe-același, al pantofilor atât de râvniți care după prima purtare sfârșesc uitați într-o cutie pe raftul de sus din debara.

Tot așa este și când ne dezmeticim după „achiziția” iubirii, când ne dăm seama că tot ce-am vrut și acum avem, nu ne-a schimbat deloc, am rămas la fel de necrescuți și la fel de neiubiți.  Ia să repet figura, îți spui, că poate n-am fost destul de inspirat și o tot repeți așa pe principiul “una-i mama la copii, alta-i pofta inimii”(se potrivește la fel de bine și pentru genul masculin și nu numai, se aplică la tot felul de alte achiziții), până când într-o zi te trezești că ești de fapt Marele Nemulțumit Complexat sau Marea Nemulțumită Frustrată.

Citiți articolul întreg aici. Pentru că merită.

Guest post by Monica Vișa

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Rușinea și frica

Hai, păpădie, sus! E o nouă zi!

Cât să te mai port în mine?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,024 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro