Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Voi chiar ați înnebunit cu totul?

4 May 2019

Dragilor, sfintelor, voi chiar ați înnebunit cu totul? Când vă aud cu ”lasă, zi mersi că ai avut experiența asta, că ai trăit ce ai trăit”, mi se face greață. Adică nu pricep? Ce am trăit? O partidă de s*x pe cinste, și, iată, ar trebui să mă mulțumesc așa, important e că am avut-o și pe asta, că altele, vai de steaua  lor? Păi, aici am ajuns? Atât v-au învățat mamele voastre, să vă mulțumiți cu firimituri? Și apoi să vă jeluiți pe la colțuri că ăla în sus și-n jos, că ați fost seduse și abandonate… Asta credeți că și-ar fi dorit părinții noștri de la noi? Să „trăim clipa”, să ne abandonăm senzației, să avem (în sfârșit!) orgasm, că, vezi tu, bunicile noastre nici nu visau la așa ceva…

Da, am pățit-o! Recunosc. M-am vândut ieftin, foarte ieftin, nici măcar pe 30 de lei sau de arginți, cum se spune, dar hai să vă destăinuiesc ceva, dacă tot sunteți pornite pe mila cea mare, conform căreia nu bărbatul e vinovat, ci femeia care se lasă prostită… Mi-am sacrificat anii cei mai frumoși, puterea de muncă, mentalitatea despre viață și oameni, credința în iubire, pentru acea partidă despre care voi ziceți: ce bine că ai avut-o, restul nu mai contează.

tumblr.com

Am luat un om și l-am făcut stăpân pe sufletul, pe carnea mea, pe inteligența și buna mea credință, pe sufletul meu, l-am prețuit ca pe tatăl meu, ca pe un copil al meu, ca pe un amant și ca pe un simbolic soț, așa cum visam eu, naiva, că ar trebui să fie. L-am văzut mai frumos decât toți bărbații, decât mine, da, l-am pus mai presus de mine, și nu o dată, pentru că așa am pomenit eu, de la naștere, că iubirea înseamnă să dai, să oferi nelimitat, și nu să ceri. Am fost exact ca voi, am trecut pe acolo, doar că voi probabil citiți în reviste, pe mine m-a ars cu fierul roșu așa-zisa dragoste, asta care m-a uscat pe picioare și mi-a prăduit tot, ca după o molimă, și m-a lăsat uscată.

Iar acum, spuneți voi, cele care share-uiți link-uri motivaționale, să nu-mi pară rău, nu?, ci să fiu recunoscătoare că am trăit asemenea momente. Eu cred că voi nici n-ați trecut prin apropierea lor, dacă e să mă pronunț, nici nu le-ați simțit mirosul, altfel n-ați fi fost atât de credule. Când văd cu câtă lejeritate răspândiți în lume citate luate de pe te miri unde, doar de dragul de a părea relaxate, detașate, mă apucă mila. Nu despre asta e vorba, ci despre a ști cum să recunoști un bărbat care îți face rău, de dragul de a-și exersa farmecul sau de a-și mări lista de „bunăciuni” (căci, în definitiv, cam asta suntem pentru ei, cele care se află în aceeași situație). Ucigașii de suflete, hai să le spunem și noi așa. Haideți să umplem FB de lozinca: feriți-vă de ucigașii de suflete! Atunci da, merită. Atunci simți că trăiești și că ai de spus ceva cu valoare. Știi că ți-ai apărat tagma.

Știți la ce concluzie am ajuns? Că noi, femeile care ne lăsăm subjugate de bărbați cu masculinitate îndoielnică, suntem niște mari fraiere. Pentru că noi nu putem să seducem și să călcăm în picioare sufletul unui om care ne declară dragostea, pentru că devenim prea responsabile, prea implicate, pentru că ne transformăm în mame, pe lângă a fi iubite sau amante… simțim dintr-odată nevoia de a-i ocroti, de a-i apăra, de a-i sprijini. Ce să vezi? Poate că uneori tocmai asta le displace, dar nu ne putem abține. Ei n-au asemenea simțuri. Nu, pentru ei suntem niște porturi în care își ancorează barca, niște experiențe în plus, niște ținte, niște extravaganțe, niște ambiții… Cădem la prima declarație, la prima privire, la primul semn de afecțiune, pe bună dreptate ni se spune „sexul slab”, pentru că suntem cu adevărat slabe. Ei nu… hai să fim sincere, câte dintre voi n-ați trecut prin aceeași situație? Doar că vă e greu să recunoașteți.

Am citit multe articole din Catchy, și e multă răutate. Aș vrea să întâlnesc femeia care să recunoască faptul că a fost folosită, că a picat rău în plasa unui bărbat fără suflet care i-a oferit Paradisul, dându-i-l pe la nas precum câinelui un os plin de carne, și a primit în schimb infernul întrebărilor, al remușcărilor, al nostalgiilor și al disperării de a vedea că toate lucrurile în care a crezut la un moment dat s-au transformat în apă de ploaie… că tot plouă acum…

Am crezut într-un zeu la care m-am închinat fără să știu că statuia e goală și de aur coclit. Nu-i doresc răul, dar văd că asta i se întâmplă. Nici să mă bucur nu pot. Lipsei lui de răspuns, de responsabilitate, de asumare, de sinceritate, nu-i pot răspunde decât cu tăcere. M-am retras departe de lume, unde nu mai răzbate nimic. Nu vreau sub nicio formă să accept că unele dintre voi spun că mai există șanse sau că trebuie să fiu fericită că m-a avut. Nu, nu sunt fericită. Aș fi trăit mult mai bine fără dezastrul acesta care m-a consumat până la rădăcini, și care nici nu știu cât va dura, pentru că rănile sunt mult prea adânci. Poate voi știți să vă scuturați de praful în care ați fost târâte și să mergeți mai departe, cu ferestrele deschise spre un alt bărbat care să vă ofere acele fericiri îndoielnice și efemere… eu nu. Pentru că feminitatea mea, odată trezită, își cere dreptul la viață. Pentru că acela care m-a creat a devenit între timp călăul meu. Cum sună acum asta cu „ce bine că ai avut experiența asta?” Sincer?

Îi furi cuiva portofelul, faci pușcărie. Doar pentru furt de inimă nu se pedepsește cu nimic. Mai mult, chiar victima rămâne să ispășească păcatul celuilalt, pentru cine știe cât timp. În dragoste, se vede, nu există corectitudine. Nici limită, nici unitate de măsură. E ca un fel de tren care oprește în ce gară vrea el, fără să-i facă cineva vreun traseu, și acceptă doar bancnote mari.

Iertați-mă că m-am adresat așa, într-un fel care v-ar putea părea ofensator… Mi-au crescut mii de țepi, pentru că am crezut în oameni. În cuvinte, în gesturi, în priviri. Veți spune că asta se întâmplă frecvent, da? , dar vă spun că unele dintre noi sunt mai femei decât altele, decât cele care trec mai departe cu zâmbetul pe buze. Oare acelea sunt femeile puternice, care calcă totul în picioare, închizând ușa cu grație după ele, sau noi, cele care am crezut în ceva cu adevărat și ne resimțim de rana asta pe care, dacă o zgâdărim tot timpul, nu se va închide niciodată.

Ce e mai bine? Să nu simți, să te prefaci că te lași sedusă, să gemi de plăcere sub un mascul feroce care te va atârna în cui alături de celelalte trofee sau să înțelegi că există oameni care îți pot distruge viața dacă le permiți? Și atunci cum îl vei mai găsi pe acela care cu adevărat te iubește, când tu nu vei mai fi decât pulbere în suflet?

Și nu, nu l-aș mai primi înapoi nici dacă s-ar târî la picioarele mele. Nu din orgoliu, ci din prea multă suferință. Din prea multe riduri pe față și în suflet. Din prea multe nopți nedormite, din prea multă frământare. Mi-aș dori numai să înțeleagă ce a pierdut.

Nu sunt singura femeie din lume care l-ar fi făcut fericit, dar sunt acea femeie care i-am dorit cel mai curat cu putință fericirea.

Treziți-vă! Răspunsul e la voi.

Guest post by Anonima

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Alternative naturale pentru inflamații – Dieta și alte metode eficiente

În viața asta, adevărata bucurie o simți după o mare durere

Naiba să vă ia pe toți!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cristian / 20 May 2019 3:30

    Ba da, furtul de inima se pedepseste:
    Constituie infractiunea de seductie, potrivit art. 199 C. pen., fapta barbatului care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport sexual.
    Victoria barbatului in dragoste e fuga-Napoleon Bonaparte
    Pentru că stă scris într-o lege a lui Murphy, pe care n-avem curajul s-o contrazicem, că tot ceea ce e bun e ori ilegal, ori imoral, ori îngraşă. Îngr(o)aşă, adăugăm noi. Şi nici nu durează.

    4
    0
    Reply
  2. De ce ajung să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc pe tine? - Catchy / 9 May 2019 10:45

    […] Citiţi şi Voi chiar aţi înnebunit cu totul? […]

    1
    0
    Reply
  3. Rallu / 8 May 2019 21:40

    Foarte realist textul si foarte bine alese cuvintele! Ma regasesc in el pentru ca asa gandesc si eu, si pentru ca trec printr-o experienta asemanatoare. Toate cele bune scriitoarei!!

    0
    0
    Reply
  4. Lumea e proastă, invidioasă și trădătoare, doamna Mincă! - Catchy / 7 May 2019 22:29

    […] mai caut încă soluții pe care le vreau comune cu cele în aceeași situație. Se numește ”Voi chiar ați înnebunit cu totul?”, scris în același registru, dar cu alt pseudonim. Iar „histrionismul și narcisismul” care […]

    0
    0
    Reply
  5. Riana / 6 May 2019 13:40

    Si barbatii niste jeguri care se consoleaza cu orice ciumafaie, as adauga la comentariul Oanei. Sunt lasi, prosti si urati; de ce ai vrea sa ai ceva cat de neinsemnat de a face cu ei, daca esti vreun pic desteapta… ca te convingi cat deschid gura dar se cred barbati. Intr-adevar nimeni nu are nevoie de iubire in ziua de azi, e mai simplu sa faci sex cu orice stift. Oamenii sunt mai redusi, aspiratiile mai mici. Numai pasiuni bolnavicioase peste tot si sex casual- asta vad si pe aici- si ma gandesc la ce a devenit lumea asta, ceva fara constiinta, amorf si extrem de urat. Si chiar ca cel mai sanatos ar fi sa nu mai interactionam cu cei de sex diferit, nu de alta dar ne facem de tot rasul…

    0
    1
    Reply
  6. De ce nu m-ai vrut? De ce? - Catchy / 5 May 2019 21:28

    […] zgâriindu-mă până la sânge? Unde ai fost când nu am vrut să fiu atinsă şi, totuşi, am fost folosită? Pe unde umblai când eu aveam încredere în persoanele greşite? De ce nu mi-ai spus cât de tare […]

    0
    0
    Reply
  7. Oana / 5 May 2019 18:44

    Nimeni nu intelege iubirea. Legatura dintre doi oameni, nu doua corpuri. Mi-e atat de greata de oamenii din ziua de azi, atat de prosti, de insensibili, atat de nenorociti… femeile sa fie independente, pt atat se bat cu pumnul in piept. Sunt independente si puternice, chipurile daca au o cariera si daca-s libere sa se culce cu barbatii pe care ii plac, totu-i pe criteriul placerii si al ego-ului. Nimeni nu e curat si frumos. Mi-e greata!

    1
    0
    Reply
  8. Cristina / 4 May 2019 19:47

    adevarat si f dureros.

    0
    0
    Reply
  9. Bianca / 4 May 2019 18:43

    Mihaela Carlan, daca nu considera ca ea il poate face fericit, cine sa considere asta? Cineva de pe strada?

    0
    0
    Reply
  10. Zena / 4 May 2019 13:05

    Si tot acesti dobitoci numesc iubire orice rahat intre un barbat si o femeie.

    0
    0
    Reply
  11. Zena / 4 May 2019 12:59

    Da, trist, insa toti trecuti prin asta se consoleaza cu alti dobitoci/dobitoace… n-ar ramane unu’ lamurit de prostie si mizerie… natura umana de kkt. De asta eu una, nu plang de mila nimanui. E un text frumos scris si atat.

    0
    0
    Reply
  12. Oana / 4 May 2019 10:36

    Nu inteleg apelul celei care a scris textul. Lumea in prezent este a prostilor, a celor care nu simt, nu gandesc, care consuma de toate, care stapanesc inteligenta emotionala si nu mai e vremea bunului simt, a responsabilitatii, asta a foat odata… acum oamenii sunt din ce in ce mai tampiti si vor fi si mai tampiti. Cei care se respecta stau deoparte, ceilalti sunt inghititi de rebuturi.

    1
    0
    Reply
  13. cris / 4 May 2019 10:03

    femei, nu va mai jigniti una pe alta! O tuta ca toate, de asta a si fost folosita= toate femeile sunt tute. daca noi vorbim asa despre noi, barbatii ce sa mai zica? Toate facem greseli, numai unele au insa puterea sa recunoasca. Celelalte se pretind superwoman, or numai cei puternici isi recunosc salbiciunile, pe care , de altfel toti le aveam! Si numai cei ce isi vad greselile, pot schimba ceva, ceilalti le vor face la infinit!

    0
    0
    Reply
  14. Bianca / 4 May 2019 8:50

    *si Romania e plina de oameni de la tara

    0
    0
    Reply
  15. Bianca / 4 May 2019 8:49

    alea care spun sunt niste tampite de la tara, si tara asta e plina de oameni de la tara imbracati frumos si cu joburi decente, pt. ca omul elevat nu poate concepe idiotenii cum ca “bine ca ai trait ce ai trait”, “barbatul trebuie sa incerce”, Masculul e pus pe piedestal mai intai prin precaritatea educatiei ma-sii (sa fiu draguta) apoi de societate si si-o ia in cap, cum s-ar spune… Se crede mare cuceritor…(pauza de ras). Insa nici autoarea textului nu-i mai desteapta… Daca nici ea nu crede ca ar fi fost fericit, atunci ce dracu a vrut? O tuta ca toate, de asta a si fost folosita. Fiti atente, dragi “femei” ca din dorinta de a trai ce traiti voi, mari cuceritoare, sa nu va treziti intr-un ridicol de toata frumusetea. Da stiu, prostului nu-i pasa, merge inainte, “a trait frumos” isi zice, dar tot ridicol este.

    1
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro