Recunosc că-mi place să fiu o persoană îngrijită, însă niciodată nu am fost obsedată de aspectul meu exterior. Nu fac parte din categoria celor care se îngrijorează de apariţia ridurilor, le iau ca atare. Am alte motive mult mai importante pe lumea asta care să mă ingrijoreze decât nişte riduri care oricum se vor instala victorioase pe faţa mea, odată cu trecerea anilor.
Poate că acum, la 40 de ani, gândesc altfel decât odinioară, poate că acum mi-e teamă de boală, de suferinţă, însă tocmai temerile acestea mă determină să realizez că ridurile nu reprezintă un motiv întemeiat de îngrijorare. Cine mă place trebuie să mă accepte aşa cum sunt, fiindcă nu intenţionez să recurg la intervenţii, decât la cele pe care pot să le dau jos seara, înainte de somn, printr-un demachiant. De ce? Pentru că nu mi-ar plăcea să mă privesc vreodată în oglindă şi să mă întreb cine (mai) sunt. Prefer să-mi văd varianta naturală a feţei, nu un chip lipsit de expresie, cu un ten perfect, care însă ascunde frustrări.
Şi totuşi, ce aş vrea să văd în oglindă când mă voi privi peste câţiva ani? Categoric, aş vrea să văd un chip zâmbitor, o persoană fericită, mulțumită cu ea însăși, nu o persoană încruntată. Aș vrea ca zâmbetul să nu fie o mască temporară, ci să reflecte starea mea de spirit, cea a unui om care e conștient că e firesc să îmbătrânești. Aș vrea să privesc în jur și să zâmbesc văzând că membrii familiei îmi sunt sănătoși, că am știut să îmi păstrez prietenii adevărați, că viața mi-a oferit multe suprize plăcute. Și, dacă vor fi și momente grele, mi-aș dori să am puterea și înțelepciunea să reușesc să trec peste ele, fără compromisuri și, mai ales, fără lacrimi vărsate în zadar.
Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care se uită direct în ochii tăi atunci când te cunosc și îți zâmbesc, care nu te privesc cu reticență și nu-ți atribuie defecte sau calitați, ci încearcă să-și formeze o părere prin prisma propriilor experiențe. Oamenii care nu te cataloghează de la început, ci care încearcă să îți descopere firea pe parcurs. Mi-aș dori să cunosc în continuare astfel de oameni, oameni sinceri, cu suflet bun, oameni de la care să am ce învăța. Nu aș vrea sa fiu înconjurată de oameni care emană energie negativă, oameni care caută nod în papură, care nu știu altceva decât să bombăne toată ziua.
Aș vrea să nu devin obsedată de acumulări materiale. Nu voi pleca dincolo cu averi, ci cu un suflet împăcat sau pustiu. Aș vrea să am timp sau, mai bine zis, să mă străduiesc să îmi fac timp pentru hobbyurile mele, pentru micile bucurii ale vieții. Aș vrea sa zâmbesc atunci când voi rememora anii ce au trecut, gândindu-mă cu bucurie, nu cu regret, la experiențele pe care le-am trăit.
Da, când mă voi întâlni cu mine peste cațiva ani, aș vrea să văd în oglindă un chip zâmbitor, al unei persoane mulţumite cu viața ei, nu un chip morocănos, al unei persoane care a acumulat de-a lungul timpului zeci de frustrări.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Cum „amplifică” o clinică de top tratamentul cu aparat dentar invizibil?
Fericirea poate începe la o clinică dentară din București
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
