“Va fi mereu o diferență între “ce bună-i aia!” È™i “ce frumoasă e femeia asta!“…”, îmi ridică Radu Dumitrescu mingea la fileu. O domniÅŸoară, iritată de vreo zi proastă sau de o programare mentală stranie, îi răspunde că asta e diferenÅ£a între bărbat ÅŸi mitocan. Åži sângele meu de amazoană pornită să apere bărbatul într-o lume în care e agresat subtil de femeie începe să clocotească.
Aveam vreo 14 ani ÅŸi purtam cupă D. ImaginaÅ£i-vă prin ce experienţă treceam în fiecare zi, plecând ÅŸi revenind acasă pe lângă posturile în care stăteau de pază soldaÅ£i “la termen lung”. O puÅŸtoaică subÅ£ire, cu un decolteu impresionant. AÅŸ fi vrut să devin invizibilă ÅŸi, treptat stăteam din ce în ce mai cocoÅŸată, ca să compensez avântul băieÅ£ilor plini de imaginaÅ£ie. ÃŽntr-o zi, bunica, femeie crescută la pension, care nu ar fi pronunÅ£at cuvântul sex nici sub tortură, mă ia deoparte ÅŸi îmi spune, cu diplomaÅ£ie: “Fiecare femeie trebuie să îşi cultive genul. Să nu te jignească niciodată omagiul fizic al unui bărbat.” Eram deja în faza în care îmi luam bluze-clopot, preferam să par grasă decât să mai trimit mesaj vizuale fruntaÅŸilor din colÅ£.
M-am căsătorit şi am devenit invizibilă, cumva. Parcă toate butoanele care comunicau că sunt interesantă se stinseseră. Abia după divorţ, traversând strada ca să merg la sala de fitness de vis-a-vis de birou, primesc din nou un compliment gros, gen Dorel. Am fost surprinsă, apoi fericită. Perioada mea de transparenţă se încheiase. Şi, în ciuda felului cum fusese formulată, sugestia era una profund admirativă. Mi-am amintit de vorbele bunicii, am îndreptat coloana şi am mers mai departe.
Unul dintre lucrurile pe care le uităm, iar ÅŸi iar, e că bărbatul este altfel programat. PoveÅŸtile cu cenuşărese din copilărie ÅŸi gunoiul gen sandra brown din adolescenţă, fie administrat pe cale video sau prin tipar, ne-a transformat în militante pentru siropul romanÅ£ios, love for ever, gen. Efectul imediat e transformarea judecăţilor ÅŸi împărÅ£irea bărbaÅ£ilor în domni ÅŸi mitocani. Bărbatul e programat să îşi transmită genele, ÅŸi va răspunde imediat la stimuli care duc, de obicei la afirmaÅ£ii de tipul “bună, tipa asta!“. E un trigger subconÅŸtient, vine din ADN, ÅŸi cei care reuÅŸesc să îl depăşească sunt, cu adevărat, maeÅŸtri în arta de a se stăpâni. Nimic greÅŸit dacă vine acest omagiu fizic.
Un bărbat are nevoie de timp ca să depăşească faza asta iniÅ£ială, în care e condus de scriptul genetic de reproducere exact ca un taur pe care îl tragi de inelul din nas ÅŸi te urmează fără să ezite. Åži tu ai nevoie de timp, ca să poÅ£i demonstra acele calităţi care trag linia între “bună” ÅŸi “frumoasă”. Să nu judecăm un bărbat care a avut doar 30 de secunde la dispoziÅ£ie. Dacă stăm puÅ£in să ne gândim, “bun” e un cuvânt extraordinar în limba română. Gustos, delicios, profund bun. AÅŸa că, dragile mele Doamne, acordaÅ£i clemenţă complimentului fizic, neÅŸlefuit. După el poate urma ceva surprinzător. Iar despre gentlemani ÅŸi farmecul lor, altă dată. La urma urmei, în secret sau nu, tuturor ne plac bărbaÅ£ii puternici. 🙂
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Tu nu vei divorÈ›a niciodată…
O aștepți pe cea mai frumoasă, deșteaptă și cuminte. Ghici ce? N-o să apară!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
