Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragostea în vremea coronavirusului – epistolar de pandemie (III)

16 March 2020

Dragi prieteni,

Aflați despre mine că sunt bine, nu tușesc, nu strănut nu am febră.

Dar, pentru prima dată mi-e suficient de frică încât sunt responsabilă brusc, nu ies din casă decât ca să iau pâine, măști pentru nas nu există pe nicăieri și mi se pare în continuare o glumă că oamenii își cumpără cu disperare suluri de hârtie igienică din care își croiesc inutile măști. Am înțeles că măștile alea sunt utile doar dacă ești contaminat și astfel nu dăruiești tuturor celor din jur microbul ăsta blestemat.

Ați râs cu toții de românii care devastau Lidl-ul și alte magazine, de unde cumpărau absolut orice produs. Trei zile a hohotit bula noastră feisbucistă cu poantele schimburilor de produse dintre voi. Iaca, spaniolii sunt la fel, am rămas mască văzându-i cum împing spre casele de marcat, precum Fefelege iberice, coșuri întregi în care era stivuit tot ce mai găsiseră pe rafturi în momentul intrării lor în magazine. Frica, disperarea și speranța de a supraviețui, ne fac pe toți la fel.

Eu sper că și dragostea. Că parcă și supraviețuirea asta e tot o formă de dragoste. Eu, de pildă, aș vrea să supraviețuiesc ca să am grijă de copiii mei, de ai altor mame, de mama mea, de tia, aș vrea să ne vedem la vară la ziua mea, aș vrea să schimbăm România, nu știu, fel de fel de chestii din astea. Să înființăm Ministerul Fericirii, să reformăm Educația.

A supraviețui este o formă de dragoste manifestată nu față de sine, ci față de ceilalți.

De aceea stau eu acasă, nu ies, câinii mi i-am băgat în casă, te gândești la vreme de pandemie la tot felul de prostii, totul ți se pare un scenariu ieftin de Hollywood, cade bursa, faci liste cu prieteni, îi suni pe toți, 10.000 vor fi pacienți săptămâna viitoare, 10.000 de oameni sunt o grămadă de oameni, în Madrid hotelurile vor deveni peste noapte spitale, se cumpără în disperare testere, am încredere în sistemul de sănătate de aici, pentru că îl cunosc foarte bine, îmi doresc doar să nu se îmbolnăvească și medicii, ca în Italia…

Dragii mei prieteni, reali, virtuali, cunoscuți, necunoscuți, eu sunt bine și așa o să fiu pentru că nu voi ieși din casă deloc, până una, alta faceți și voi la fel, feriți-vă voi singuri și:

– nu ieșiți din casă, Netflix are oferte de neegalat;
– dacă totuși ieșiți, nu uitați că bijuteriile, inclusiv inelele și cerceii nu vă permit să vă spălați ca lumea pe mâini;
– Spălați-vă pe mâini de 10 ori pe zi, de parcă ați fi chirurgi și ați intra în sala de operații;
– Evitați să atingeți persoane, clanțe, întrerupătoare, tastatură, mouse, nu probați haine, rame de ochelari etc;
– nu vă vizitați părinții, prietenii, rudele;
– nu ieșiți în parcuri, nu călătoriți cu transportul în comun;
– biletele alea de avion, pe care le aveați ca să mergeți în vacanță pe ici pe colo, lăsați-le să se piardă. Veni-vor vremuri mai bune și mai sigure, în care să vă vânturați prin lume;
– faptul că nu mai lucrați nu înseamnă că e vacanță și puteți merge liniștiți la mare și la munte;
– leacul împotriva plictiselii este dragostea, credeți-mă, uneori chiar funcționează;
– leacul împotriva oricărui virus este umorul. La asta ne-am descurcat întotdeauna destul de bine. Să nu renunțăm tocmai acum la miștocăreală și râsu-plânsu pe care l-am practicat de-a lungul și de-a latul istoriei.
– La sfârșitul lui iulie este ziua mea. Cum om ieși din povestea asta, nu știu. Vă aștept pe toți la Humor, să nu spuneți că nu v-am spus. Punem de un foc de tabără în dosul Voronețului și tot putem sta trei zile și trei nopți la povești la foc, ca în Paleolitic.

Tot ce visăm putem face împreună. Dacă nu om avea vițel la proțap din rațiuni vegetariene sau din penurie, om prinde vreo trei păstrăvi în Humorel, om aduna vreo mână de fragi și alta de zmeură, om face vreo două turte și un chil de țuică se va găsi pe ici, pe colo.

În rest, știți că vă iubesc gospodărește!

A voastră Oana, care nu are simptome de Coronita și nici nu o să aibă, pentru că stă în casă.

Citiți Dragă mamă și Dragi români din străinătate

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Vine o vreme când înțelegi

Dana a așteptat salvarea o săptămână în Italia. În România, dacă izbucnește iadul, cât timp ar dura să ajungă? Și ar mai veni?

Pe mine nu m-a mai ales niciodată, a plecat într-o dimineață de duminică

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro