Eurovision: de ce a câștigat el-ea?

Datorită tonelor de inteligență emoțională înmagazinate în produsul cultural-comercial prezentat de Austria, aș spune eu, fără pretenții de deținător al vreunui adevăr absolut. Oamenii aleg și votează emoțional, mai ales când e vorba despre muzică; iar emoțiile consumatorilor (aici, oamenii care votează) sunt întotdeauna manipulate prin inteligența emoțională înmagazinată în produsul pe care ei îl privesc, preferă, cumpără, votează etc.

eurovision 2014 Conchita Wurst

În opinia mea, Eurovision e mult mai mult decât ”incorectitudine”, ”imoralitate”, ”ideologie”, ”idioțenie” cum tot citim și auzim de ani. Etichetele negative sunt clișee la îndemână, utile ca să ne depășim frustrările și să facem economie de energie nervoasă: când nu se votează potrivit gusturilor noastre și partizanatelor noastre, e… ideologie, incorectitudine, imoralitate, ignoranță, nu-i așa? Sigur că și eu am dorit să câștige Ovi și Paula. Iar potrivit gusturilor mele muzicale, ar fi meritat un loc mult mai bun. Dar sunt conștientă că gusturile mele sunt, ca ale oricui, marcate de subiectivism, iar dorința mea ca ei să câștige vine din nevoile mele identitare (subiective) și din atașamentul meu (subiectiv) la grupul național din care fac parte.

Mărturisesc că și pe mine mă încearcă o strângere de… nu, nu de inimă, inima mi-e foarte deschisă… mă încearcă o strângere în creier (obișnuințe de gândire și alegeri morale) când văd homosexuali care își arată foarte evident homosexualitatea și transsexuali care transformă o alegere personală într-o problemă socială mai acută decât sărăcia, insuficiența banilor pentru educație și sănătate, ori criminalitatea; femeia cu barbă m-a șocat și pe mine și continuă să-mi provoace, când o privesc, emoții și gânduri foarte amestecate. Dar, atâta vreme cât un om nu spune și nu face nimic care să altereze semnificativ viața sau drepturile legitime ale unui alt om, mă străduiesc să nu-i judec pe alții; rostul meu în viață e să-i ajut pe oameni să-și găsească drumul, nu să judec, nici să convertesc la drumul pe care eu l-am ales – pentru simplul motiv că nu fac parte dintre aceia care pretind că Dumnezeu le-ar fi făcut favoarea să-i așeze pe singurul drum care îi place Lui; eu merg pe un drum ales de mine și sper să-I fie și Lui pe plac, însă nu am, niciun muritor cu mintea sănătoasă și în funcțiune nu poate avea, certitudini absolute în această privință.

În opinia mea, Eurovision e comunicare prin muzică + spectacol = emoție. Matematică simplă, influență psiho-socială complexă. Câștigă nu piesa cea mai bună după criterii estetice (întotdeauna relative, variate, schimbătoare – de ce tot uită unii asta?!), nici ideologia dominantă, political correctness (ar fi prea simplu), ci piesa + spectacolul care generează pachetul de emoții cel mai puternic în numărul cel mai mare de oameni dispuși să pună mâna pe telefon și să cheltuiască niște bani ca să voteze.  Analiza realizată de un expert în politici și relații internaționale, Dr. Alan Renwick, arată că produsul Austriei a câștigat datorită votului popular; juriile alcătuite din experți l-au apreciat mai puțin decât a făcut-o publicul larg.

Teoretic, nu pot exclude posibilitatea ca numărul homosexualilor și al apropiaților lor dispuși să pună mâna pe telefon și să cheltuiască niște bani ca să voteze să fi fost mai mare decât al celor care trăiesc potrivit sexului primit de la Mama Natură sau de la Dumnezeu. Marginalitatea unui grup conduce adesea la o solidaritate mai mare în interiorul grupului și la solidarizarea cu grupul a multor persoane din afara lui.

Însă am și o altă ipoteză, mai ușor de probat: sunt tone de inteligență emoțională în spatele produsului austriac din 2014; tocmai această inteligență emoțională încorporată a putut stimula solidarizarea.

Mai întâi, prima impresie: un con de lumină, o aură, care leagă viguros omul de stele și parcă îl trag către ele (transsexualitatea e considerată în afara normalității lăsate de Dumnezeu, însă punerea în scenă sugerează legătura omului cu divinitatea); un corp frumos, puternic, pus bine în evidență (într-o lume în care frumusețea corporală a devenit o valoare centrală, efectul psihologic e garantat); culori deschise și nicio lunecare către vulgar; apoi, un șoc vizual și curiozitate (”ce-o fi, bărbat sau femeie?”); imagine memorabilă (nu poți s-o ignori, nici s-o uiți, chiar dacă vrei). Emoții amestecate în cel care privește și intensitate foarte mare a emoției dominante; la primul impact, nu are importanță dacă emoția dominantă e pozitivă sau negativă; importante sunt existența unui ”pachet” emoțional adecvat și intensitatea emoțiilor.

Apoi, intensitatea emoției e transferată către polul pozitiv prin mijloace clasice:

Temele cele mai sigure în versuri și linia muzicală: vulnerabilitate/suferință + apelul la înțelegerea/generozitatea celuilalt + speranță. Aceleași care ne fac să le dăm bani, mâncare și haine cerșetorilor, deși nu suntem de acord cu cerșetoria; care ne fac să mergem cu daruri și ajutoare în căminele de copii și bătrâni, deși suntem conștienți că nu schimbăm esența problemei; care ne fac să le acordăm ajutor semenilor aflați în impas sau pe care îi percepem ca victime, chiar dacă suntem scandalizați de păcatele lor (beau, fumează, nu muncesc etc.)…

Metaforele cele mai populare în Europa: renașterea și zborul înalt.

Combinație vizuală și auditivă a resurselor umane cele mai prețuite la femei și bărbați: frumusețea feminină (da, priviți și fiți onești, e frumoasă!) + vigoarea, puterea masculină (da, barba e un simbol al puterii masculine!). Vocea însăși, fără a fi excepțională pentru muzică, după auzul meu de non-specialist, e o combinație a acestor resurse.

Asta e, ne place sau nu, dincolo de ideologii și de o solidaritate explicabilă geopolitic (vecinii și cei care au avut cândva o istorie comună se susțin între ei), a câștigat inteligența emoțională folosită cel mai bine!

Eurovision e showbiz, nu un concurs pur meritocratic, iar în acest tip de business din zilele noastre inteligența emoțională atașată produsului sau procesului de vânzare-livrare asigură succesul mai bine decât orice alt ingredient. Mulți par să aibă nevoie de o baie de realitate sau de un exercițiu de gândire mai complexă și onestitate: ce este, ce poate fi, 100% meritocratic în lumea reală? Dacă vorbim despre ideologie, ideologice cu adevărat sunt tocmai așteptările noastre, iluziile noastre cu privire la o societate 100% meritocratică. Haideți să rămânem conștienți că meritocrația e întotdeauna relativă (dependentă de valori instituite conjunctural ca valori și, de aceea, schimbătoare), doar un ideal către care tindem fără a-l putea atinge vreodată. Altfel, nu ne aflăm prea departe de utopiile comuniste, le-am înlocuit doar cu o utopie capitalistă… iar sociologul din mine observă această înlocuire nu doar în comentariile noastre cu privire la Eurovision…

Pe Elisabeta o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Azi, m-am hotărât

Un gentleman nu se văicărește

Mi-e tare dor de tine, să știi…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,109 views

Your tuppence

  1. azerty63 / 16 May 2014 16:23

    Si daca a fost totul comandat si de fapt nu a adunat cele mai multe voturi?

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Andreea / 16 May 2014 3:39

    Eu cred ca cei mai multi au votat pentru ca aceasta persoana raspunde directiei in care se indreapta societatea moderna: femeile devin mai ‘masculine’, barbatii mai ‘feminini’,,,femeile devin puternice, independente, se dezbraca de inhibitii..barbatii merg la solar, la pensat, sunt atenti la felul in care se imbraca. In aceasta persoana, si barbatii, si femeile s-au regasit intr-un fel, si ambele sexe au gasit-o atragatoare intr-un mod ciudat. Uitati-va la ea. Ce vedeti, o femeie frumoasa cu barba, sau un barbat bine, machiat si cu parul ondulat? Cu care va identificati adica?

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  3. Elisabeta Stanciulescu / 12 May 2014 22:58

    Mulțumesc pentru aprecieri și sugestii.
    Da, fraza respectivă ar fi mai exactă în această formulare: ”Teoretic, nu pot exclude posibilitatea ca numărul homosexualilor și al apropiaților lor dispuși să pună mâna pe telefon și să cheltuiască niște bani ca să voteze să fi fost mai mare decât al heterosexualilor dispuși să facă același lucru.” Am ales varianta din text pentru că ea exprimă, cred, mai bine modul de gândire al celor mai mulți; ipoteza care urmează este propusă ca alternativă la acest mod, obișnuit, de gândire.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Mihai Leontescu / 12 May 2014 19:20

    Interesant articol. Europa, în diversitatea ei, a dovedit în urma Eurovizionului din acest an ca toleranța este o valoare esențială pentru noi Europenii iar diversitatea noastră este combustibilul toleranței. Cu cât diversitatea e mai vizibilă, în special din punct de vedere cultural, cred că, cu atât devenim mai toleranți, fie că e vorba de minorități, de orice fel, culturi si limbi diverse, mai ales in Europa etc. Chiar am zâmbit când am realizat că Austria va caștiga! Europe rocks!

    As avea oaresce nelamurire la ce ai scris mai sus:

    “Teoretic, nu pot exclude posibilitatea ca numărul homosexualilor și al apropiaților lor dispuși să pună mâna pe telefon și să cheltuiască niște bani ca să voteze să fi fost mai mare decât al celor care trăiesc potrivit sexului primit de la Mama Natură sau de la Dumnezeu”

    Te referi cumva la transexuali? Altfel cred ca faci o greșeală sa crezi că homosexualii nu trăiesc potrivit sexului cu care s-au născut sau conform normelor Mamei Natură (bănuiesc că nu la asta te refereai oricum). Dar sugerez sa modifici!

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply
    • Vero / 12 May 2014 20:00

      Exact aceeași frază am remaract-o și eu și vroiam să atrag atenția, dar ai făcut-o tu înainte. 🙂 Articolul e frumos scris, dar acea frază nu mi se pare în ordine. Doar pentru că majoritatea aparține heterosexualității, nu înseamnă că homosexualitatea e nenaturală.

      Thumb up 2 Thumb down 3
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro