Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„fii drăguță dă valiza asta la o parte să pot să trec în copilărie”

21 May 2018

Nora Iuga este o poetă, prozatoare și traducătoare care tot scrie din anul 1968 în română, germană și nu numai.

Cartea de față este scrisă fără semne de punctuație, fără început și sfârșit de propoziție. Totul curge, iar eu, cititoare, a trebuit să mă opresc și să separ ideile.

nora-iuga

sursa foto: lauracaltea.ro

Interesant mod de a scrie un  jurnal, căci, până la urmă, asta este cartea, jurnalul încărcat de emoție al unei femei. O septuagenară care demonstrează ca dragostea și erotismul nu sunt și nici nu trebuie să fie condiționate de vârstă sau de vreun obstacol pe care viata ți-l pune în cale.

„Densitatea textului Norei Iuga integrează nu doar voci, frânturi de cotidian, poezie, ci și trup, mult trup. Nicăieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectură ca în Lebăda cu două intrări. Autoarei Nora Iuga îi place să se joace. Lebăda cu două intrări rămâne proiectul ei literar cel mai radical. Clipa în care ninsoarea de iarnă, ploaia de mai, cromatica agonică de toamnă și clipoceala de vară s-au revoltat. Trebuie să admit, avem aici un text extrem(ist). La cât de balcanică și romantică ne este literatura, codul roșu înscris în Lebăda cu două intrări poate fi anunțat ca eveniment major la toate «posturile de radio și televiziune» din limba română.”– Alexandru Matei.

Citez acum din ea, din nora, cea care așa își scrie numele în carte, cu litera mică.

„amintirea e muritoare de praf scurs prin ciurul istoriei era un timp când credeam că un cuvânt valorează mai mult decât toate nobelurile ard bibliotecile hârtia se fărâmițează în monstruoasele mașini de tocat… și atunci de ce răsare păpădia mică…”

„confund tot mai mult imaginația cu memoria”

„roșia poate sta lângă un urangutan și cuțitul lângă ministerul de interne”

„dacă nu scriu un timp se înțepenește cheia în broască”

„literatura este cea mai falsă dintre arte pentru că folosește un intermediar mincinos”

„unul și cu unul nu fac niciodată doi ci un infinit de sori dispozițiile sufletului seamănă așa de bine cu împrejurul nostru de parcă el e de două ori o dată în noi o dată în afara noastră și trăim permanent  în jurul acestui paralelism”

„infinitul nu ne primește decât descompuși mă schimb după cum bate soarele din dreapta sau din stânga acum nu mai bate deloc”

„nu putem trăi fără a avea un bilet dus-întors la noi două destinații mereu între un necunoscut exterior care se cheamă întâmplare și un necunoscut interior care se cheamă căutare îndoială sunt de fapt amândouă și e bine când aștepți și când nu aștepți în același timp”

„mă uit la florile pe care le am pe masă și nu știu dacă mă înfloresc pe dinauntru sau mă vestejesc pe dinafară”

„zilele noroase când păsările coboară atât de aproape de pământ de parcă cerul nu mai există și pe râmă n-o interesează nimic”

„oamenii sunt numai niște jetoane cărora o opțiune a cui le dă culori diferite astăzi albul mâine roșu poimâine negru”

„am spus că iubirea ne învață mai mult decât toate cărțile să nu mai spui niciodată că dumnezeu e rău abia acum înțeleg de ce dumnezeu e iubire nu pentru că ne iubește ci pentru că ne-a dat organul iubirii”

„lucruri importante văd aud miros gândesc îmi folosesc intens simțurile să mă conving că trăiesc”

„nici un miracol nu e profitabil nimic nu iubesc mai mult ca neprofitabilul nimic nu se compară cu bucuria unei gratuități”

„nu mi am alte porți de intrare în trup decât ochii un copăcel alb înflorit e un copil în scutece îmi face rău și dacă mâna asta nu mai suportă să îmi tragă după ea gândurile pe hârtie”

„fii drăguță dă valiza asta la o parte să pot să trec în copilărie”

„dizgrațios și ridicol semn e asta dacă vreau să fiu tot mai mult singură dacă interiorul meu îmi oferă toate cele necesare  și dacă totul  nu a fost decât în capul meu ridicolul unei lebede într-un lighean…”

Cam asta a fost despre trăirile și emoțiile acestei femei.

Știi cum am procedat la lectură ?

Am ținut creionul în mână la început, am separat ideile cum separi la lecția de limba română frazele în propoziții. Apoi am început să învăț să le separ în gând.

Interesant experiment, interesantă scriere, interesantă carte.

La bună citire. Cartea se găsește aici.

Guest post by Monica

Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.

Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ingredientul secret

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Numele meu e Lorelei. Legenda spune că am ucis…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
461 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro