Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fugind de efemer

25 April 2016

mădălina mușat

Zilele trecute am primit un mesaj în care cineva mă întreba: „Unde evadezi când citeşti?”. Mi-a plăcut atât de mult întrebarea, încât i-am promis că îi voi răspunde printr-un articol.

Prima oară când am intrat în contact cu o carte eram atât de mică, încât nici nu ştiam să citesc. Mama mea a fost cea care m-a învățat să le iubesc. Când mi-a citit „El-Zorab” şi „Trei, Doamne, şi toți trei” am plâns şi mi-au plăcut atât de mult, că am pus-o să mi le recitească până când le-am memorat. Eram un copil, abia mersesem de câteva ori la grădiniță, dar mama m-a făcut să le înțeleg profunzimea. Apoi mi-a citit „Heidi, fetița munților” pe care am recitit-o singură atunci când am mai crescut puțin. Mamei îi datorez felul în care am învățat să evadez atunci când citesc. Ea a fost cea care m-a făcut să îmi imaginez fiecare cadru, loc, peisaj pe care îl găsesc într-o carte şi tot ea m-a învățat cum să trăiesc emoțiile personajelor ca şi cum ar fi ale mele.

De foarte multe ori mi s-a spus că sunt o persoană sensibilă. Sensibilitatea e a mamei mele! Da, probabil exista în mine, dar mama a fost cea care a crescut-o, în timp ce mă creştea, efectiv, pe mine. M-a învățat să identific emoțiile, să îmi las sufletul să simtă trăiri, chiar dacă îmi aduc tristețe pe moment, a plâns cu mine la filme, citind poezii sau ascultând muzică.

scriitoare

Dragul meu cititor, cel care mi-ai spus că ai fugit toată viața de efemer, dar acum te-ai aşezat şi citeşti, eu încă fug, eu încă mă caut şi încă mă descopăr! Uneori obosesc, iar atunci mă aşez si mă rup de realitate cu ajutorul unei cărți. Unde evadez când citesc? Acolo unde mă duce scriitorul, în gândurile lui, în imaginația lui. Aşa mai trăiesc o viață.

Uneori evadez în mine, dar atunci nu citesc, atunci scriu.

Pe Mădălina o găsiți și aici



Citiţi şi

El. Marea iubire…

Salut, sunt o tânără de 41 de ani!

Poate dacă m-aș vedea frumoasă, m-aș iubi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,022 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro