Hotărâsem în tinerețe că voi fi fericită și am să aleg mereu să fiu fericită. Nu sunt!

21 February 2022

Am avut o nuntă aproape de vis. Ok, ok cu ceva stres înainte, dar teoretic e ceva normal. Genul ăla de nuntă pe care o ține toată lumea minte, unde te distrezi de cum intri pe ușă și nu-ți mai vine să pleci, cu papa bun și muzică mișto de la blues la rock and roll și o mireasă ce dansează toată nunta… mda. A fost mișto sentimentul că eram în centrul atenției, nu prea ar fi frumos să nu recunosc, nu? Și atâta show am făcut că am renunțat la tocuri și eram în adidași și rochie de mireasă. Hmm, amintiri… cred printre singurele mișto. Uneori mă întreb cum am ajuns aici? Hotărâsem în tinerețe că voi fi fericită și am să aleg mereu să fiu fericită. Nu sunt!

Ce mi-aș fi dorit pentru „ziua iubirii”? Timp! Timp să pot schimba cât mai multe și să nu creez prea multă suferință în jur. Dacă aș fi avut puterea asta, m-aș fi întors în timp să nu fie nunta aia, să nu îl fi cunoscut, nu zic că e om rău, Doamne ferește, pur și simplu nu ne mai potrivim. Am evoluat, dar în direcții diferite, fiecare individual, și nu împreună. Asta e, se întâmplă.

Poate că m-aș întoarce până la copilărie, să cresc altfel, fără temeri, să am puterea mai târziu să iau decizii mai ok pentru mine, să aleg oamenii potriviți, genul de bărbați hotărâți, iubitori și încrezători în ei, mai pe românește cu c*aie în pantaloni.

Poate că un drum înapoi până în tinerețe, cu ceva „amintiri” de acum nu mi-ar strica. Să îl întâlnesc pe EL. Și poate viața ne-ar fi fost altfel. Uneori visez prea mult, știu. Uneori sper prea mult, și asta știu.

M-am gândit mult la el de Valentine’s Day. Nu prea îmi plac sărbătorile, zilele de naștere și în nici un caz zilele astea, când ar trebui să declari iubire. Hmm… nu ar fi trebuit, știu, dar mă tot gândeam: oare i-a luat ceva? Știindu-l, îmi imaginam un buchet mare și vesel, sper din suflet că nu lalele, le ador, și poate ceva simbolic, bombonele.

Prima floare primită de la el a fost un trandafir alb. Am rămas wow, aaa alb. Era prima întâlnire și am mers în grabă. Eram în adidași, blugi și tricou. Vorbeam întruna și el mă privea zâmbind. Mă pierdeam cu fiecare moment când privirile ni se intersectau și vorbeam și vorbeam doar să îmi calmez emoțiile. Asta până m-a întrebat dacă poate să mă sărute. Au fost 15 minute, aproximativ, de o intensitate emoțională la cote maxime. Și exact așa am trăit începând de atunci.

Sunt femeie, sunt mamă, sunt soție, sunt copilul părinților mei, sunt amantă, sunt… sunt om. Și sunt cu gândul la el.

A trecut un an, un an în care am trăit, după mult timp am trăit. Nu am scris mai nimic. A fost ceva doar pentru mine, pentru noi, pentru sufletul nostru. A fost prima oară când nu am avut nevoie să îmi confirm, să arăt tuturor că am pe cineva, deși nu e „al meu”. Sau poate pentru prima oară am conștientizat delimitarea „relației” în timp, spațiu, modalități, posibilități, distanță. Sau teama că prea multă siguranță pe cineva nu face bine. Și totuși pentru prima oară am trăit în câteva momente o intensitate inimaginabilă de emoție, sentimente, nebunie si iubire.

Și zilele astea s-a tot vorbit despre iubire. Eu am avut-o în suflet. O port acolo. Am purtat-o ieri și alaltăieri și săptămânile trecute și lunile trecute. Și vreau să o port acolo, cât se va putea, cât … cine știe.

Și astăzi rămân ascultând muzică.

„Tell me somethin’, girl

Are you happy in this modern world?

Or do you need more?

Is there somethin’ else you’re searchin’ for?

I’m fallin’

In all the good times, I find myself longin’ for change

And in the bad times, I fear myself

Tell me something, boy

Aren’t you tired tryin’ to fill that void?

Or do you need more?

Ain’t it hard keepin’ it so hardcore?”

Guest post by Ioana

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ne-am privit în ochi, cu respirația oprită…

Scrisoare către una dintre mamele plecate în străinătate

Ana, Caiafa și dereticarea păcatului

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro