Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Locul meu

18 April 2018

Zilele trecute vorbeam la telefon cu cea care îmi este cea mai bună prietenă, iar întâmplarea face să fie și mătușa mea.

– Îți doresc pe cineva care atunci când te ia de mână să știi că acolo e locul tău.

Am râs zgomotos și așteptam să închei conversația telefonică ca să o pot continua pe cea virtuală cu un bun prieten, cu cei mai frumoși ochi verzi. Știa că am ieșit dintr-o relație lungă și mă invitase la o „uitare”, cum îi plăcea lui să spună. Tot universul meu lăuntric era într-un haos comprimat și deloc dispus să lase să intre pe cineva. Sau să iasă cineva. Toate gândurile mele se reduceau la pronumele „eu” și la lumea pe care mi-o creasem.

În noaptea în care m-a sărutat, nu bunul meu prieten cu ochi verzi, ci EL, tot haosul din mine a explodat și a creat o lume nouă. Îl știam de o viață, a fost în fața mea tot timpul și niciodată nu am reușit să văd mai mult decât rigiditate din partea amândurora. Parcă era de neatins.

sarut cuplu imbratisare

Și apoi…

Cum oare a putut EL să rupă toate lanțurile care mă țineau prizonieră într-o lume plină de praf și păianjeni?

Cum a putut EL să mă facă să mă pierd și apoi să mă regăsesc?

Când totul pare împotriva noastră, atunci suntem cei mai fericiți. Totul în jurul meu s-a transformat în poezie, EL fiind autorul celor mai frumoase poeme de dragoste. Tăcerile lui sunt omagii aduse poveștii noastre, pentru că știu că în gândul lui suntem noi doi. Privirile lui conspiră pentru noi, iar când mă atinge, ne pansăm și ne reîntregim.

I-am spus „Am impresia că lumea e a noastră”, iar EL mi-a răspuns „Lumea este a noastră”. Și atunci am știu că acolo este locul meu.

Acum nu este lângă mine, dar aș vrea să știe că am scris aceste rânduri fumând o țigară, așa cum îi place lui. Și aș mai vrea să știe că sunt lângă el. Toată.

Guest post by D.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dă-mi o femeie vie în seara asta

Fotografia și citatul zilei – „Ce bizari suntem noi, muritorii!”

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu trebuie să-i umpli cu culorile tale preferate”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,073 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro