Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mai ușor, atotștiutoarelor! 

13 January 2020

Mai lăsați-ne și pe noi, astea mai “necoapte”, cum spuneți voi, să ne creăm propria realitate, departe de nefericirea voastră.

Serios, nu-i nimic greșit să-mi spui cum e viața ta de familie, da’ nu încerca să mă convingi că aceeași soartă mă paște și pe mine când mă voi mărita, dar acum “trăiește-ți viața!”. Cum vine asta? Cineva să-mi explice, viața se termină, cumva, când te măriți și faci copii? Și eu care credeam că viața nu se termină nici când mori fizic… vina mea.

Vezi tu când vei avea copii! Vorbim noi atunci!” Da, văd eu atunci ce-nseamnă fericirea deplină! N-am de gând să fiu o mamă nefericită, prefer să nu fiu deloc!

Atunci să vezi cum se schimbă prioritățile!” Scuză-mă?! Tu înainte de a avea copii ai avut priorități? Ai făcut vreodată din tine însăți o prioritate? Ai avut vreodată curiozități despre tine și despre relaționarea cu alții? Te-ai dezvoltat pe tine suficient, așa încât să fii in stare să educi corect un copil? Vrei să-mi spui tu, scumpo, cum îți iubești tu copilul, dacă pe tine nu știi cum să te iubești? “Sacrificiul” ăsta al tău de mamă nu face decât să pună pe umerii copilului tău o povară.

Eu cred că, dacă mă iubesc pe mine prima, voi avea mai mult de câștigat, atât eu, cât și ai mei. Iar visez; nu mă treziți, că mai am cateva cuvinte de spus.

Vei vedea, nu vei mai avea timp de tine, te îngrijești doar de copil.” Nu serios? N-am timp? Îmi fac! Îmi fac timp să fiu înainte de toate femeie, apoi mamă. Să fiu mereu femeia frumoasă, îngrijită și binedispusă pe care a cunoscut-o soțul meu. Altfel spus: nu vă mai întrebați de ce soții nu vă mai văd cu aceiași ochi, la fel ca la-nceput. Nu, nu ochii lui s-au schimbat, tu te-ai schimbat! Și nici să nu te mire dacă soțul începe să lipsească mai mult de acasă, poate a găsit în alta femeia care ai fost și tu, înainte ca femeia să se transforme în mamă. De parcă femeia și mama n-ar merge mână-n mâna… Mie, personal, femeia-mamă îmi pare a fi cea mai frumoasă!

Citește și De ce nu te mai iubește bărbatul

Ba, mai mult, soțul meu mă va ajuta! El îmi va fi suport moral, atunci când simt că nu mai pot în rolul de mamă (presupun că vor fi și astfel de momente), îmi va fi suport de orice fel! Pentru că da, eu nu mă voi plânge la altele când mă doare, ci îi voi spune lui!

Sunt femeie, dragile mele! Sunt femeie și știu cât suntem de ciudate uneori. Știu perfect cum e când te doare ceva și nu știi exact ce, știu cum e să nu ai nicio nevoie, dar totuși să simți o nevoie de “nu-știu-sigur-ce”. Și mai știu că bărbații nu-s la fel de complecși ca noi; știu că soțul meu nu va visa noaptea ce să-mi facă a doua zi, atunci când pun eu botic. Știu că situația se simplifică mult cu sinceritate. Și nu, nu voi lăsa capul în jos, răspunzând cu un “nimic” nesigur, atunci când mă va întreba ce am.

Vedeți? D-aia adunați frustrări, că vă place văicăreala… cu cât mai departe de bărbat, cu-atât mai bine! Mai ales că porcului nici nu-i pasă de voi…

Numiți-mă visătoare sau numiți-mă cum vreți, dar, sincer, prefer să mai trăiesc o viață visând, decât să mor încet ca voi!

Guest post by Ileana Vișan

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

E ziua lu‘ tălică, Mițule!

Vreau doar să înțeleg de ce ai ales să fii singur

În viața asta, adevărata bucurie o simți după o mare durere

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro