Mamelor, nu mai creşteţi bărbaţi nefericiţi!

13 October 2016

corina neaguNu ştiam cum să încep şi de unde să încep acest articol, ca să nu cumva să pară că fac discriminări sau că urăsc bărbaţii. Departe de mine acest gând. Evident este însă că nu-i pot iubi, plăcea, aprecia sau respecta pe toţi. Freud a cercetat toată viaţa femeia. A murit lăsând un mare semn de întrebare. Iar el e considerat un geniu. Eu nu am de gând să-mi petrec viaţa cercetând bărbaţii, nici nu sunt un geniu, dar scriu acest articol după o analiză făcută în diverse medii în care am avut ocazia să cunosc şi să întâlnesc bărbaţi şi bărbaţi. Mai mult decât atât, scriu acest articol în calitate de mamă de fete care-şi doreşte ca fetele ei să ajungă să iubească şi să fie iubite de nişte bărbaţi crescuţi şi educaţi cel puţin la fel de bine, consider eu, cum sunt ele.

Şi pentru că în foarte multe cazuri educaţia băieţilor cade în sarcina mamelor (taţilor, nu fiţi ofensaţi, vă rog, ştiţi că am dreptate), adresez acest articol mamelor de băieţi.

Mamelor dragi, nu va mai creşteţi bărbaţii în ideea că vor deveni centrul universului. Responsabilizaţi-i şi daţi-le sarcini în familie, pentru că la fel ca femeile, şi ei pot face curat, pot pregăti masa, pot face cumpărături, pot călca rufe, pot avea grijă de frăţiorii mai mici etc.

Îndrumaţi-i şi arătaţi-le că violenţa şi agresivitatea nu sunt o cale de a căpăta respect, ci că, din contra, nu aduc decât prejudicii, atât fizice, cât şi emoţionale.

mama fiu

Învăţaţi-i ce nu-i învaţă nicio şcoală, cel puţin nu din România, cum să se poarte cu fetele, viitoarele femei, viitoarele soţii, viitoarele mame ale copiilor lor. Învăţaţi-i ce înseamnă comunicarea, sinceritatea, decenţa, respectul, bunul-simţ şi care este diferenţa pe care toate acestea o fac în societate. O să săriţi să-mi spuneţi care societate, că în România nu mai există valori şi nu se mai încurajează bunul-simţ. Nimic mai greşit. Dacă vom continua să ne educăm copiii în acest spirit, nu mai avem nicio speranţă că lucrurile se pot schimba în bine, pentru că, în fond, fiecare dintre noi e dator să se implice.

Învăţaţi-i ce nu-i învaţă nimeni la şcoala de şoferi – cum e indicat să te comporţi în trafic, ca şofer sau ca pieton. Există reguli nescrise pe care din ce în ce mai puţini şoferi le respectă. Învăţaţi-i că o maşină puternică asociată cu viteza şi cu băutura pot duce la moarte, că femeile, aşa cum sunt ele la volan, mai pregătite sau mai puţin pregătite, merită aceeaşi înţelegere şi acelaşi respect ca în viaţa de zi cu zi, că înjurăturile, semnele obscene şi condusul dement nu contribuie pozitiv capitalului de imagine.

Educaţi-i să aibă grijă de igienă. Apa şi săpunul sunt esenţiale, mai ales atunci când practici şi un sport sau în perioada pubertăţii, când corpul este supus diverselor schimbări şi tranformări. Învăţaţi-i cum să folosească toaleta, inclusiv cea publică, şi cum să nu-şi lase hainele sau mâncarea prin toată casa, mai târziu prezervativele folosite. Pe care, apropo, tot voi ar trebui să-i învăţaţi să le folosească pentru a nu fi supuşi riscului apariţiei unor boli cu transmitere sexuală sau a unei sarcini nedorite.

Educaţi-i să se respecte şi să aibă grijă de cum se îmbracă, cum se comportă şi cum vorbesc. Anticipaţi viitorul lor într-o relaţie cu sexul opus – nu ei vor fi primii judecaţi, ci părinţii care i-au crescut şi i-au educat. Şi mai gândiţi-vă de ce oare cele mai multe înjurături conţin „mama” în ele, sub diverse forme??

Învăţaţi-i să dăruiască, să iubească, să asculte, să nu mintă şi să nu înşele. Să-şi asume responsabilităţi şi să aibă curaj. Una dintre cele mai întâlnite trăsături ale unui bărbat este laşitatea. Dar ştim toate că adevărul iese la suprafaţă oricât ai vrea să-l ascunzi.

Educaţi-i în spiritul facerii de bine, autocontrolului şi a apropierii de ceilalţi. Încurajaţi-i să se exprime şi să viseze, să plângă atunci când le vine să plângă… nu-i cocoloşiţi şi nu-i îmbuibaţi cu clişee de genul: „Eşti bărbat, ce înseamnă asta, să plângi şi să te smiorcăi?” Emoţiile trebuie exprimate, nu reprimate, dacă ne dorim să creştem un om, nu un robot.

Învăţaţi-i că nu toate femeile sunt „uşoare”, şi că nu toţi bărbaţii sunt „afemeiaţi”. Referitor la asta, învăţaţi-i cum să-şi crească propriii copii. Educaţi-i să nu judece după „ambalaj” şi că etichetele se pun foarte uşor, dar superficial. Încurajaţi-le deprinderile artistice, dar şi pe cele sportive sau tehnice, nu-i lăsaţi să-şi abandoneze visurile, fiţi alături de ei şi ajutaţi-i să treacă prin toate perioadele creşterii.

Învăţându-i să nu fie violenţi, nu folosiţi violenţă – părinţii obişnuiesc încă să-şi mustreze fizic copiii, abuzându-i şi umilindu-i – rezultatele nu vor fi decât dezastruoase. Nu veţi avea decât nişte copii lipsiţi de personalitate, care vor crede că doar prin ţipete şi bătaie se pot impune şi-şi pot câştiga respectul. Lucru pe care-l vor repeta, la rândul lor, cu colegii de grădiniţă, de şcoală, de serviciu şi cu propriii copii. Şi aşa se perpetuează, din generaţie în generaţie, mitul referitor la bătaia care e ruptă din rai.

Mamelor dragi, nu vă revărsaţi năduful acumulat în urma unui divorţ sau relaţii nefericite asupra copiilor voştri. Ei nu au şi nici nu trebuie să aibă vreo vină în acest caz. Învăţaţi-i că nu toate relaţiile în viaţă sunt reuşite sau fericite şi fiţi alături de ei, pentru că şi ei suferă destul, nu le mai trebuie o presiune suplimentară din partea voastră. Cred că poate fi un moment în care puteţi învăţa împreună cum să depăşiţi astfel de situaţii dificile, de ce nu?

Educaţi-i să se descurce singuri, nu faceţi toate lucrurile în locul lor, nu interveniţi în relaţiile lor decât dacă apar probleme grave şi vi se solicită ajutorul sau consideraţi că situaţia a degenerat. Educaţi-i în spiritul muncii, nu al statului degeaba, că au părinţii bani şi rezolvă totul. Vor ajunge să nu mai aprecieze nimic, pentru că nu ştiu să facă nimic şi, implicit, să nu fie ei apreciaţi.

Explicaţi-le că viaţa nu e o luptă pentru supremaţie între femei şi bărbaţi şi că e loc pentru toată lumea pe pământ. Recunoaşteţi-le meritele şi succesele, discutaţi fiecare oportunitate, dar şi eşec sau nereuşită, indiferent de natura acesteia. Încercaţi să nu vă enervaţi, ştiu, uneori e foarte greu, şi să nu-i judecaţi sau criticaţi. Şi cuvintele dor.

Şi, nu în ultimul rând, ascultaţi-vă copiii şi învăţaţi de la ei, veţi fi uimiţi de cât potenţial există în ei.

Bărbaţii nu sunt toţi la fel, femeile nu sunt toate la fel, e simplu: suntem diferiţi. Şi aşa şi trebuie, asta e frumuseţea vieţii, să ne completăm, să ne contrazicem, să ne înţelegem sau nu, cu calităţi şi defecte, căci suntem doar oameni. Dar uitându-mă în jur, văd mulţi bărbaţi nefericiţi şi multe femei nefericite. Singuri sau împreună, oameni nefericiţi.

Poate dacă de mici am fi educaţi cum să convieţuim frumos şi să ne respectăm mai mult, să ne iubim mai mult, să dăruim şi să ne pese mai mult, nu am mai crea, noi, ca părinţi, nişte adulţi nefericiţi. Dacă de mici am fi formaţi să gândim, nu doar să memorăm, robotic, ca în şcoală, dacă ni s-ar încuraja iniţiativa şi creativitatea, nu am ajunge să distrugem relaţii, nu am mai da bani grei la psihologi şi coachi care să ne ajute să ne depăşim fricile şi traumele din copilărie, nu am intra în relaţii care ne fac rău, am învăţa să facem alegeri care ni se potrivesc mai bine şi am fi, poate, mai fericiţi şi mai sănătoşi.

Pe Corina o găsiți cu totul aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri

“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”

Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Doina / 15 October 2016 19:42

    Am urmarit parerea ta si o impartasesc. Ceea ce este interesant pt mine, este ca desi multe femei dupa ce se casatoresc si… trece luna de miere, se simt exploatate, umilite marginalizate, când ajung soacre “mari” asteapta ca nora lor sa aiba cam aceeasi viata ca a lor : sa-i lase intietate “dumnealui”, sa accepta fara suparare ca barbatul are ” dreptul” sa bea cat doreste, sa ” calce stramb” pt ca-i ” barbat”, sa priveasca meciul in timp ce ea, sotia sta cu cel mic ce face lectii, in bucatarie iar ea cu o mana amesteca-n oala, cu alta pune muraturi si cu un ochi se uita la lectii in timp ce explica celui mic una-alta… Si uite asa eternul conflict soacra- nora si baietii educati sa fie ” sefi” pt a le razbuna!

    Reply
  2. Ioana / 15 October 2016 9:35

    Ce de experiente nefericite a avut autoarea….!!!
    Cu siguranta sunt multi conlocuitori care ar avea nevoie de o resetare de caracter si conduita, dar acestia nu sunt doar barbati. Am vazut, auzit si simtit pe propria-mi piele atat de multa agresivitate feminina incat mi se pare nedrept sa le excludem din discutie.Una din cele mai putin feminine atitudini posibile, in opinia mea, este cea a femeii care crede ca i se cuvine tot sau ca face parte dintr-o rasa superioara numai pentru ca e femeie. Asa cum bine spunea cineva intr-un mesaj anterior, indiferent ca educam baieti sau fete, exemplul personal este determinant.

    Reply
  3. Mihai / 15 October 2016 8:32

    Si va fi un gay!

    Reply
  4. monica berceanu / 15 October 2016 0:45

    Seamana cu articolul meu de anul trecut MAMELOR NU MAI CRESTETI BĂRBAȚI DEFECTI! 🙂

    Reply
  5. Nadia / 14 October 2016 22:21

    Copiii (fetele si baietii) invata din exemplul parintilor. Demonstrat! Fiti parinti fericiti si veti creste copii fericiti. Oferiti copiilor dragoste, respect si bunavointa – si ei la rindul lor vor face la fel.

    Reply
  6. Luiza / 14 October 2016 21:37

    Si eu am doi băieți..încerc să-i învăț să se descurce singuri în caz de nevoie,n u neapărat să ajungă fata in casa.dupa cum evoluează lucrurile femeile or să stea în pat cu telefonul în mînă.De spălat spala Masina,aspirator este așa că multe din muncile grele nu mai sunt.Si apropo eu si soțul meu avem niște reguli stabilite:el nu face mîncare ,matura etc ,iar eu nu sparg lemne,nu repar acareturi,nu fac curat la porci.Punct.Eu cu ale mele el cu ale lui.Dar băiatul mare știe să calce,sa facă curat ,să-și pună să mănânce…Sa se descurce si fara mine în viața.eu l-aș învață mai multe dar e mai căpos,se zice mai nou ,,cu personalitate”.Aiurea..Acum,…mă rog sunt multe de zis dar s-o lăsăm cum a căzut…

    Reply
  7. alina / 14 October 2016 16:11

    Nu cred ca doamna a zis ceva de vreo vina..e doar un sfat pt mamele de baieti care nu i cresc in felul acesta.(sunt multe mame de baieti care se bucura ca au baieti ca “nu au cum sa vina cu burta la gura” sau gândesc “si ce daca mai injura/umbla/i a tras una ..sunt baieti”..ce bine ca am băiat ca am scăpat) . Da trebuie sa se simtă bărbatul in casa. E normal sa fie mai puternic fizic decât o femeie si sa fie munci la care se pricepe mult mai bine. Dar un zilele noastre sustinerea financiara a familiei deja nu mai e neapărat doar sarcina bărbatului; nu cred ca ii pica o mana daca ridica o haina aruncata de copii pe jos in drumul lui spre dormitor..si am dat doar un exemplu sa va dati seama la ce barbati s a referit doamna. Sunt tanara; am deja 2 fetite si mai vreau copii. Stiu ca oricat te ai stradui sa i educi cum trebuie, mai tine si de ei. Stiu ca si pe noi ne a educat mami cat a putut de bine(mai am un frate) cred ca i a iesit, dar in ceea ce ma priveste nu mi a insuflat chestia cu “tinutul unei case”, nu ma punea sa fac treburi prin casa, poate ar fi trebuit..acum când am casa mea se simt, slava Domnului ca am dat de un bărbat care se pricepe si nu face parte din categoria celor adusi in discutie..cu timpul m am adaptat si eu sa ne ajutam unul pe celălalt. Cred ca atunci când intalnesti persoana potrivita lucrurile se schimba si esti dispus sa te schimbi si tu de dragul ei/lui , important e sa fi respectuos si cu celelalte persoane pe care le intalnesti pe drumul către “cel ales”.

    Reply
  8. Bartolomeu / 14 October 2016 14:37

    Si acum ar trebui si un articol dedicat tatilor vis a vis de fiicele lor, care dupa cocoloseala (in unele cazuri) ajung sa creada ca sunt printesele universului si li se cuvine orice, pe nemeritate, pentru ca ele asa VOR.

    Reply
  9. Mihai / 14 October 2016 13:39

    Vesnica victimizare a femeii. Ma intreb ce ar fi scris daca avea baieti?!

    Reply
    • Burlacu Oana / 15 October 2016 10:16

      Sunt mama de baiat si sunt de acord cu articolul…eu nu cresc un neajutorat.. Vreau sa fie independent sa nu depindă de o femeie sa- i calce cămășile sau sa aștepte sa i se prăjească un ou sa manance ca el nu este in stare…

      Reply
  10. Tudor / 14 October 2016 12:26

    Perferc normal,am discutat cu un psiholog despre aceste probleme universale(psihologul este femeie atentie!!!),femeile sa nu se mai planga pt ca nu spala la râu,nu da cu sapa dupa mancare si nu face curat cu matura de paie,mai toata lumea s-a tehnologizat .Este normal sa-ti ajuti femeia in casa, treburile ei sunt un pic mai complexe decât ale bărbatului,dar,nu va transformati in victime ,eu nu îmi pun femeia sa facă reparatiile prin casa,sa care materialele de constructie cand se renoveaza casa,sa fie sofer cu norma intreaga,sa repare masina,etc.Da, îmi place sa gatesc(copiii ma bat la cap in fiecare weekend sa le fac ceva bun de mancare ca de mancarea mamei s-au saturat)tot timpul eu curaț aragazul si cuptorul cu microunde in caz de urgenta calc rufe,spăl etc,nu scot ochii nimanui.

    Reply
  11. elise / 14 October 2016 12:12

    Muuuult de comentat dar mă rezum la titlul si Alina are dreptate !!Credeti ca doar mamele de baieti gresesc ??

    Reply
  12. Dan / 14 October 2016 8:14

    De acord cu Alina.
    Întruna văd că se urcă în cârcă bărbatului (si implicit băiatului) o tona de misiuni si responsabilități.
    Curaj dar si precauție, fermitate dar si delicatețe, leadership dar nu autoritate, sa ne descurcam singuri dar nu doar pt noi înșine ci si pt ea, si cate si mai cate.
    În timp ce pe fetiță o invatati doar ca tre sa fie gingașă ca o prințesă, manierata , si sa fie cât de cât doctă. Atât.
    Cineva scria undeva despre cruciada feminista pentru egalitate cu bărbatul că : “… they want all the perks of the male world, but none of the hardships “.
    Toate avantajele, dar fără plata prețului pt ele.
    Așadar, eliminati sexismul din articole de gen, si introduceți OMul. Nu băiatul sau fata.
    Omul.

    Reply
  13. Monica / 13 October 2016 23:01

    Pai nu crezi ca lucrurile astea ar fi cel mai ușor învățate prin puterea exemplului dat de tata? Nu crezi ca un impact mult mai mare ar avea toate lucrurile astea frumoase si posibile, enumerate mai sus, făcute si teoretizate chiar de tatii de băieți?
    Nu stiu de ce trebuie le învinovățim pe femei, chiar si cand nu e vina lor si, mai ales, tot noi femeile.
    De fapt, articolul asta este chiar unul discriminator, fata de femei insa si nu fata de bărbați, cum încercai tu sa te scuzi in introducere.

    Reply
  14. Rocsy / 13 October 2016 19:12

    Prea multe povesti. Asa este cel mai frumos sa-i cresti pe toti, dar toata lumea gandeste la fel? Nu! Si fiecare isi creste copiii dupa cum gandeste. Daca mie mi s-ar parea niste aberatii cele insirate mai sus, credeti ca le-as lua in seama si aplica? Sigur nu! Asa ca pana urma tot povesti sunt, stiute si aplicate de unii parinti – copii se cresc de ambii parinti, si ingnorate de restul, iar rezultatul il vedem cand iesim pe strada.

    Reply
  15. Alina / 13 October 2016 18:16

    Textul este superb, dar cred ca ar fi fost muuult mai potrivit titlul: “Mamelor, nu mai cresteti OAMENI nefericiti!”. – valabil pentru toate mamele, fie de baieti, fie de fete.

    Reply

My two pennies for Nadia Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro