Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Pink Floyd şi mazăre la foc mic

5 January 2014

Denisa VasilescuCu mâncarea de mazăre pe foc şi muzica potrivită la laptop, îndrăznesc şi eu să scriu primele rânduri din acest an. Nu vreau să elogiez şi nici să condamn anul care tocmai s-a încheiat, dar vreau să mărturisesc că a fost un an exact aşa cum trebuia să fie.

2013 mi-a dat vreo două, trei croşee de dreapta, m-a făcut să mă târăsc puţin prin praf din ăla de care nu vrei să inhalezi sub nicio formă şi mi-a deschis ochii cu două scobitori ascuţite, lasându-mă să plâng şi să-mi şterg singură urmele de sânge, în acelaşi timp. Că, de, doar se cere curăţenie la locul de muncă.

Aşadar, am şters toate petele, m-am ridicat de jos, m-am scuturat cu pumnii încleştaţi şi am mers mai departe. Fără baston sau cârje.

2013 mi-a arătat că pot fi foarte jos, înfiptă atât de adânc în pământ, încât să-i simt toate straturile. Dar am prins şi rădăcini. Ca un cartof sănătos.

2013 m-a ajutat să fac curat în sertarul cu persoane apropiate şi să le mut în alt dulap pe cele nepotrivite. Într-unul care nu mai este al meu, deci e bine.

Cuplu

2013 mi-a arătat ce înseamnă, cu adevărat, să-ţi iei inima în dinţi, să muşti din ea cu cei mai puternici canini şi să arunci bucăţile stricate. Apoi, să le înlocuieşti cu ceva mai bun. Ceva ce-ţi lipsea şi de care aveai nevoie disperată. Ceva de la altă inimă la fel de ciopârţită ca a ta.

În 2013 am învăţat ce este curajul. Şi l-am dobândit, ca o elevă silitoare, tot de la mine, dar de la o altă mine, mai bună decât ce eram eu.

În 2013 am dăruit, cu seninătate şi sinceritate, tot ce aveam. Şi ţi-am dat ţie, pentru că, deşi nu ştii încă, tu îmi dai deja mai mult decât am nevoie. În 2013 te-am cunoscut, până în cele mai negre colţuri ale fiinţei tale. Şi tu pe mine. Iar apoi ne-am întregit.

Tot în 2013, am învăţat să mă fac fericită. Cu tine.

Acum, la început de an nou, te ţin de mână şi nu mi-e frică.

Acum mi-e bine. Ceea ce vă doresc şi vouă.



Citiţi şi

Iubesc, deci sunt viu!

De ce-ai omorât-o, câine, nu ți-a fost milă de ea?

Am tot fost o nălucă în viața bărbaților (scrisoare de adio)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
879 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro